Oameni și etichete

Stăteam într-o zi și mă spălam pe mâini, iar gândul mi-a zburat dintr-odată la o persoană pe care credeam că o cunosc, și totuși am realizat că nu știam absolut nimic despre ea. Apoi m-am gândit cât de ușor se intră astăzi în gura lupului și cât de ușor e să judeci un om despre care nu știi absolut nimic într-o fracțiune de secundă. Așa că am decis să cotrobăi internetul și să descopăr care este părerea altor oameni despre această etichetare de zi cu zi. Mi-ar plăcea foarte mult să dezbatem subiectul și să împărtășim fel și fel de experiențe.
Așadar, mai jos aveți așternute câteva gânduri ale Anei Maria Popescu:

Oameni plini de etichete…

Am ajuns să nu mai etichetăm doar produse, locuri sau obiecte, ci și oameni. Chiar înainte de a purta o discuție cu cineva, ne formăm o primă impresie despre persoana respectivă. O analizăm și o trecem prin filtrul propriei gândiri. Prin lucrurile pe care le știm în general despre oameni și cât am clipi o dată… avem deja o părere.

Trăim viața ca într-un mare supermarket. Totul are un preț și o etichetă, însă uităm, de cele mai multe ori, să citim și instrucțiunile de folosire. 

Numim fiecare comportament sau calitate și ne folosim de cuvinte pentru a exprima ce credem despre ceilalți. De fapt, în tot acest proces, nu facem nimic altceva decât să punem anumite etichete. ,,Frumoasă”, ,,Inteligentă”, ,,Încăpățânată”, ,,Leneșă”, ,,Grasă”, ,,Bun” ,,Rău”, ,,Iresponsabil”, ,,Imatur”, ,,Vulgar”… În unele cazuri, etichetele sunt mult mai dure și atribuite în doar câteva secunde. Suntem de părere că ne aflăm mereu în poziția perfectă de a lipi etichete pe fruntea fiecărei persoane, obișnuiți fiind să clasificăm mereu lucrurile în funcție de importanța lor.

Nu doar că intrăm într-o discuție cu o părere deja formată despre persoana respectivă, ci stabilim și poziția față de aceasta. Ne adaptăm comportamentul și reacțiile în funcție de ceea ce considerăm noi că aceasta reprezintă. Ne arătăm deschiderea sau chiar ignoranța în unele cazuri, din simplul motiv că acei oameni, cu etichetele bine fixate de la început tot de către noi, nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre.

Fie că vorbim despre prieteni, familie, oameni de pe stradă sau doar persoane cu care intrăm în contact, le atribuim tuturor cel puțin o etichetă. Adjectivăm oamenii pe care îi întâlnim chiar și preț de câteva secunde și îi considerăm într-un anumit fel fără a cunoaște nici măcar un lucru despre ei. Nu suntem interesați să descoperim cum este persoana respectivă și de cele mai multe ori eticheta pe care i-o atribuim este doar percepția noastră despre ea. Asta nu înseamnă că ceea ce gândim și credem despre o persoană este adevărat și în realitate, eticheta pe care o plasăm fiind de cele mai multe ori eronată sau departe de ceea ce acel om reprezintă.

Femeile sunt șoferi proști!

Blondele sunt proaste!

Bărbații vor doar sex!

Tinerii sunt o generație de drogați!

… și lista poate continua. Fie că vorbim de prejudecăți sau stereotipuri, toate reprezintă până la urmă simple etichete pe care le atribuim în stânga și în dreapta fără să ne dăm seama de consecințele lor.

Asta mă face să îmi aduc aminte de copilărie. O parte din prietenii mei au evitat să ne mai jucăm împreună din cauza culorii pielii mele. Întotdeauna am avut tenul mai închis și copii fiind și ei, m-au catalogat diferit. Problema nu era culoarea pielii mele și nici măcar etnia din care se presupunea că fac parte, ci modul în care le-au fost induse niște idei despre anumiți oameni fără să se gândească de ce.

M-am trezit astfel nu doar cu o etichetă, ci și cu atitudinea lor schimbată față de mine. Atunci mi-am dat seama că puteam fi tratată altfel și respinsă dintr-un grup doar pentru ceea ce credeau ei că sunt datorită tenului meu mai închis și nu pentru ceea ce eram de fapt.

Chiar și așa… până la urmă cine spune cum ar trebui să ne comportăm față de anumite persoane în funcție de sex, religie, etnie sau alte caracteristici? De ce nu putem să ne trăim viața liniștiți fără a judeca, cataloga sau a ne da cu părerea fără să cunoaștem adevărul lucrurilor?

Atunci când ne considerăm ,,păreriști” și ne repezim să punem etichete pe frunțile oamenilor, cred că ar trebui să ne gândim de mai multe ori înainte. Anumite etichete, prin repetare, se fixează și sunt preluate nu doar de alte persoane, ci uneori chiar și de către persoana etichetată. Astfel că, unii oameni ajung să accepte eticheta, să considere că așa sunt ei cu adevărat și să trăiască o viață în umbră.

Cred cu tărie că totul ține de educație. Nu alegem cum să ne naștem, dar alegem cum vrem să fim mai departe.

Sursa:
https://anamariapopescu.ro

Crystal Snow wrote:

Oamenii pun adesea etichete pentru ca le este mai usor. Nu isi pierd timpul analizand sau trecand prin filtrul propriu comportamentul unei alte persoane.

Le e mult mai simplu sa spuna ca cineva e lenes, cand probabil persoana aceea a muncit mai mult decat ei si vrea sa se relaxeze. Sau spun ca e ingamfat cand probabil acea persoana poate are anxietate sociala si nu se simte comod sa vorbeasca cu multi oameni.

Pur si simplu e mai usor sa pui e eticheta, de cele mai multe ori proasta, decat sa intelegi sa intelegi situatia.

Cand eram mica mi se spunea ciudata pentru ca eram mereu cea care se aventura sa faca ceva mai neobisnuit si pentru ca ma uitam la anime cand ceilalti aveau alte interese. Acum toti sunt uimiti ca fata "ciudata" a ajuns sa fie mai buna ca ei si nu a renuntat la spiritul aventurier si pasiunea pentru anime - ba chiar s-a dezvoltat si in aria desenului si a cosplay-ului.

Sunt de acord cu ce spui in legatura cu faptul ca e mai usor sa pui etichete decat sa incerci sa intelegi anumite lucruri, pentru ca asta face parte oarecum  din natura umana , reducem dimensiunile unei situatii/probleme/eveniment etc.  la cea mai simpla forma , e pur si simplu mai usor de inteles, de digerat ...practic gandim mai putin in felul asta :))) . Dar permite-mi sa completez , mai sunt si alti factori care ne determina sa facem asta cum ar fi  ignoranta, sentimentul de superioritate, instinctul de conservare si probabil ca mai sunt si altii. 
Intrebarea mea e , cei care pun etichete , cum sunt etichetati?  :))

Cei care pun etichete și fac glume pe seama altora probabil că sunt etichetați drept oameni cu nasul pe sus. Nu e deloc frumos să arătăm cu degetul și e extrem de simplu să porți o conversație serioasă cu un om și să-l cunoști mai bine, dar dacă ești bătut în cap și o ții una și bună, atunci nu are niciun rost să ți se schimbe părerea (la general vorbind). Pur și simplu e mai bine să ignori și să lași lumea să te eticheteze. Până la urmă, greutățile de care te-ai lovit și zâmbetul pe care îl afișezi când îți dorești să urli și pe exterior, nu doar pe interior, spun mult mai multe lucruri despre cine ești cu adevărat.

Tocmai am gasit ceva pe youtube care m-a facut sa ma gandesc la tema asta. Era un  reportaj cu un detinut pe viata, condamndat pentru multiple crime, deosebit de grave, iar recent a fost eliberat, dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Asa ca ma intrebam, oare e corect sa fie etichetat drept o persoana periuloasa de care ar trebui sa te feresti, desi nu stii ce fel de om  este in prezent?
Adica, e ok sa avem prejudecati fata de astfel de persoane ?

Ei bine, e un lucru mult prea bine cunoscut la criminali că vor ucide ori de câte ori se ivește ocazia, dar asta nu înseamnă că un criminal nu poate să-și învețe lecția, dar acest fapt este discutabil, fiindcă mulți criminali în serie reacționează pe instinct și atunci când ucid sunt de părere că vânează și, din păcate, sunt încântați de ceea ce fac. Însă odată ce nu s-a apelat la un centru de psihiatrie după eliberarea lui, putem să spunem că omul are șanse de 30-50/100 să o comită încă o dată.