Munca în echipă sau munca pe cont propriu?

Ei bine, nu știu exact ce mi-a venit să deschid acest subiect, dar cred că ar fi destul de interesant să dezbatem ideea.
În liceu, personal uram să fac proiecte (la orice fel de materie) cu alte persoane, deoarece apăreau conflictele, părerile deveneau împărțite, iar persoana mai "populară" avea întotdeauna dreptate (chiar dacă greșea, dăă). Îmi plăcea să lucrez în liniște și fără stres, deoarece căutatul informațiilor cât mai potrivite reprezentau tot un fel de stres pentru mine. Iar ori de câte ori făceam un proiect cu altcineva, eram practic dată la o parte.
Mai târziu mi-a venit ideea să ajut ca verificator pe un site de anime și am început să iubesc munca în echipă, apoi am început să fac rpg cu unele persoane și mi s-a părut pur și simplu genial cât de ușor îți poți îmbunătăți stilul de a face unele lucruri cu ajutorul mai multor oameni. Practic, te dezvolți împreună cu aceștia.
Și oricât de mult mi-aș dori să scriu în viitor o carte, știu că nu o voi finaliza niciodată dacă nu aș avea sprijinul unui om sau al mai multor oameni. Așadar, munca în echipă are atât puncte slabe, cât și tari (din punctul meu de vedere). Depinde doar oamenii cu care îți alegi să lucrezi. Dacă știi că nu vor face decât să te încurce, atunci trebuie să te descurci singur și să dai tot ce ai mai bun.
Voi ce părere aveți despre acest subiect?

La muncă mi-am bătut capul cu câțiva angajați care, desigur, nu erau de acord cu ceea ce spuneam, deși nu o ziceam în nume de rău, însă oamenii încep încetul cu încetul să colaboreze dacă văd că există spirit de echipă într-un anumit colectiv. Față de cum eram în liceu, acum încerc să fac oamenii cu care sunt nevoită să lucrez să înțeleagă că suntem o echipă și că trebuie să ne înțelegem, să ne organizăm și mai ales să ne ajutăm.
Desigur, în orice fel de echipă va exista mereu o oaie neagră, dar încerc să trec cu vederea.

Ei bine, am observat că persoanele imature sunt mereu mai ușor de influențat și mai predispuse la conflicte, poate și din cauza asta am trecut prin experiențe similare în liceu.

Ravic, în fiecare grup/gașcă/echipă/comunitate există tipul asta de persoane cariamatice care  reușesc să îi convingă pe ceilalți fără prea mult efort, chiar dacă ideile lor nu sunt cele mai strălucită, oamenii ăștia se numesc lideri. Dacă tu vrei sa te faci auzit/ascultat, cea mai rapida cale e sa il convingi pe lider ca ideea ta e bună și apoi ceilalți o sa iti accepte ceva mai usor ideile. Iar legat de munca in echipa , eu zic ca e mult mai nașpa sa ai in echipa oameni care nu fac nimic decât oameni cu care nu poti sa împarți idei :))) ( din experiența:)) )

Xiphion, da, clar, în liceu majoritatea credea că sunt lideri si încercau toti sa isi impuna ideile ...iar asta nu are cum sa functioneze ...nu se poate sa aiba toti dreptate, si de aici plecau conflictele in liceu

Și revin la chestia cu organizarea :)) Dacă ești lider sau dacă ai idei bune care trebuie ascultate, important este să se înțeleagă că munca trebuie împărțită, iar chestia: doi muncesc și cinci stau trebuie exclusă în orice fel de situație.
Mi s-a cerut promovarea la lucru acum câteva luni, iar la început am înghițit foarte greu ideea, fiindcă orice început e greu și deseori te încurci prin lucruri, fiind ceva cu totul nou. Încercam să las totul cât mai bine posibil și eram singurul om care se suprasolicita, asta până când m-am enervat și le-am explicat că magazinul este responsabilitatea tuturor și că trebuie să ne împărțim sarcinile ca să fie totul cât mai frumos posibil. Până la urmă, o facem pentru noi și de aceea venim la lucru, ca să muncim. Iar acum că există organizare, nu se mai simte ca la început, când fugeam peste tot ca să las plin, plus că fugeam și în birou să fac actele... Desigur, încă există conflicte între schimburi, dar nu are rost să-mi spăl rufele în public. :))

Probabil că nu ar mai exista astfel de conflicte dacă oamenii nu și-ar crea tot felul de bisericuțe și dacă ar învăța să-i aprecieze mai mult pe ceilalți și să încerce să se pună măcar un minut în pielea celuilalt, dar în liceu nu vine nimeni să-ți spună astfel de vorbe, sau persoana în cauză este ignorată dacă ți le spune.

Ha ha, am intalnit treaba asta si pe unde am lucrat eu, (chiar dacă nu am fost in pozitie de conducere)...au profitat de faptul ca esti tânără și încercai să te remarci prin dedicarea si efortul depuse pentru a le arăta că esti responsabila si capabilă sa faci totul cum trebuie , si ai luat toate astea asupra ta...si probabil ca unii, vazandu-te asa au zis " hai ca am gasit fraierul " . E bine totusi ca ai reusit sa te impui , si cum ai zis tu, de aia mergem la lucru, de aia suntem plătiți...sa muncim .

Iar treaba cu bisericutele, ce sa-i faci? Aia e , nu ai cum sa mulțumești pe toată lumea sau sa intrii in grațiile tuturor... si de aia apar gupulete de oameni care cel mai probabil sunt uniti de un singur lucru...nu te suporta pe tine sau pe altul . Si cum discutam la un alt subiect , e prea complicat sa încerci să îi înțelegi pe cei din jurul tau si de aia unii aleg calea mai ușoară, judecă/ pun etichete . In liceu esti prea "mic"  sa te preocupe astfel de lucruri...poate ca de aia nu prea isi bate nimeni capul cu asta ...si nu e vorba ca nu le-am putea înțelege, dar in liceu majoritatea nu e interesata de astfel de lucruri si  suntem mai ignoranți la modul general ..

Roxana H. ce inseamna pentru tine sa te intelegi bine cu echipa  ?