Șoricei de Bibliotecă
Șoricei de Bibliotecă
Would you like to react to this message? Create an account in a few clicks or log in to continue.


Un forum dedicat iubitorilor de lectură și fandomurilor.
 
HomeHome  PublicatiiPublicatii  FAQFAQ  SearchSearch  Facebook GroupFacebook Group  Our collaboratorsOur collaborators  Log inLog in  RegisterRegister  

 

 Until I see you, let me touch your soul

Go down 
Go to page : 1, 2  Next
AuthorMessage
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 13:26

Poveste:
Doua suflete separate de distanta, se intalnesc in lumea virtuala. Incet-incet descopera ca au multe lucruri in comun, mai ales iubirea lor pentru anime-uri care ii aduce de la bun inceput impreuna. Incep sa vorbeasca tot mai mult si mai des, ajungand in punctul in care isi dau seama ca sufletele lor sunt facute sa fie impreuna. Cu toate ca distanta ii separa, ei vor cauta metode sa se intalneasca pentru a-si lasa si trupurile sa simta caldura celuilalt.

Soundtrack:


Personaje:
Until I see you, let me touch your soul Until_10
Kenma:
Spoiler:
 
Kuroo:
Spoiler:
 

Start RPG

Noaptea se asternu destul de repede peste oras. Cu toate astea, lumea era inca foarte activa, strazile fiind luminate din toate partile de stalpii de iluminat. Orasul asta e mereu "treaz", indiferent de ora. Nici eu nu eram mai prejos. Insa nu faceam ceea ce ar fi trebuit, adica sa invat, ci mi-am luat laptopul in brate, asezandu-ma in capul patului si mi-am pus castile pe urechi. Nu aveam pe cine deranja, deoarece parintii nu erau acasa. Mai niciodata nu erau, dar era mai bine asa. Oricum nu faceau decat sa-mi puna rabdarea la incercare. Uneori chiar imi era teama ca voi ajunge sa rabufnesc rau de tot in fata lor la cat de mult am strans in mine. Dar nu prea aveam de ales, din moment ce n-aveam cu cine sa discut. Macar online era liniste si puteam sa fiu eu insumi...mai mult sau mai putin. Am pornit muzica, lasand-o sa-mi incante urechile si sa ma ajute sa ma linistesc ca sa nu fiu nevoit sa apelez iar la motocicleta. Intre timp am deschis forumul sa vad ce mai postasera micii otaku din intreaga lume. Inca nu-mi venea sa cred ca atata lume intra si se simtea bine. Imi bucura inima sa stiu ca facusem ceva bun macar o data, cu toate ca daca aflau ai mei de asta, mi-ar fi pus interdictie la internet si m-ar fi obligat sa sterg totul, fiindca e doar o distragere pentru ei. Uneori chiar as vrea sa ma pot rupe de ei si sa-mi vad de viata mea, dar nu reusesc. Cand m-am angajat la un mic magazin din apropierea campusului, tata a dat buzna acolo, amenintandu-i ca-i da in judecata pe toti de acolo daca nu ma concediaza. Chiar daca am varsta pe care o am, sunt legat de maini si de picioare, iar ei imi controleaza viata dupa bunul plac.


Last edited by Flurry on 23.06.20 18:06; edited 4 times in total
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 13:58

Era deja sâmbătă seara, iar mie nu-mi venea să cred nici în ruptul capului cât de repede trecuse ziua respectivă. Fusese ziua de naștere a tătălui meu, așa că de dimineață eu și mama i-am urat la mulți ani și apoi ne-am bucurat de tortul delicios pe care îl gătisem împreună cu ea. Ciocolata era favorita lui, și nu puteam să neg faptul că nu-mi plăcea, ba chiar o adoram, însă nu la fel de mult cum o făcea el. Eu nu adoram tot ce era dulce, dar iubeam caramelul și vanilia. Nu eram foarte pretențioasă la mâncare, însă când venea vorba de dulciuri eram o mică mofturoasă. După aceea m-am apucat să-mi fac temele, deoarece nu știam ce altceva să fac. M-am bătut puțin cu fizica, dar până la urmă am reușit să-i dau de cap. Mai târziu m-am apucat să citesc primul volum din Miss Peregrine, o carte despre care îmi povestise verișoara mea din Grecia, și chiar m-am cufundat cu totul în povestea ei, încât nu am mai apucat să văd nici măcar un episod din Haikyuu sau din Bungou Stray Dogs, niște serii anime pe care mă decisesem să le încep de curând.
După ce am ajuns pe la jumătate cu povestea cărții, m-am uitat la ceas și am văzut cât de târziu se făcuse, așa că am zis să mai stau puțin pe net înainte să mă pun la culcare. Instagram-ul îmi era plin de notificări din partea persoanelor pe care le cunoscusem online, dar am decis să le verific mâine și primul lucru pe care l-am făcut a fost să intru de pe laptop pe forumul Otaku. Era unul dintre forumurile mele preferate și îmi plăcea faptul că se folosea limba engleză pentru a putea să comunicăm cu toții, indiferent dacă eram din Italia, Franța, Anglia, China sau te miri ce alte țări. Până acum nu reușisem să cunosc și alți japonezi, dar nici nu prea îi întrebam pe membri de unde sunt. Brusc, mi-a venit o idee despre care nu știam dacă este sau nu stupidă, dar m-am decis să-i las un mesaj adminului acelui forum, pentru a vedea dacă este sau nu de acord cu propunerea mea:
Clementia: Bună, scuze că te deranjez la o oră așa de târzie, însă te-am văzut online și m-am gândit să-ți fac o propunere. Forumul tău este foarte populat de diferiți iubitori de animeuri și de manga și mă întrebam dacă ți-ai dori să recrutăm o echipă de traducători. Eu locuiesc în Japonia și pot să traduc atât în engleză, cât și în greacă, și sunt sigură că sunt dispuse și alte persoane să traducă în diferite limbi. Dacă nu îți place propunerea mea, poți să nu-mi răspunzi la mesaj și voi lua acest lucru ca pe un nu. Îți mulțumesc pentru că mi-ai citit mesajul. Să ai o seară plăcută în continuare!
Am apăsat pe Send și apoi m-am lăsat pe spate, răsuflând ușurată. Ce naiba îmi venise să-i fac o astfel de propunere? Totuși, se putea să-i placă, așa că nu puteam decât să-i aștept răspunsul sau ignorarea. Bravo, Anastasia, vezi să n-o dai din nou în bară cu ciudățenia ta, exact cum faci la liceu!
Avatarul pe care îl aveam era unul cu Inuyasha și brusc am început să mă simt mai încrezătoare după ce m-am uitat cu mai multă atenție la el. Inuyasha era unul dintre personajele mele preferate și îl admiram din toate punctele de vedere. Animeul care îi poartă numele fusese animeul copilăriei mele și ori de câte ori priveam o imagine cu el... era de parcă mă uitam la un prieten foarte vechi... și era foarte liniștitoare acea senzație.
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 14:49

Când am auzit soneria, am lasat laptopul pe pat si m-am dus sa deschid usa. In sfarsit venise si pizza. Deja ma rodea stomacul de foame si cum in bucatarie sunt un pericol din toate punctele de vedere, nu prea aveam de ales decat sa comand mâncarea. Bucataria aia chiar era de decor mai mult din moment ce nimeni n-o folosea aproape deloc. Dupa ce am luat pizza, m-am intors in camera, privind cateva momente pe geam. Era o noapte linistita, asa ca mi-am zis sa raspund la mesaje si apoi sa ies la o plimbare, poate chiar pe motocicleta. Oare aveam norocul sa fac accident in seara asta? Am scuturat repede din cap, încercând sa alung acele gânduri negre ce pareau ca doreau sa iasa iar la suprafata. M-am asezat la loc pe pat, apucandu-ma sa mananc in timp ce citeam si raspundeam la mesajele primite de la ceilalti utilizatori. In general erau mereu aceasi care-mi trimiteau mesaje, dar am observat ca ultimul era de la un utilizator ce nu l-am remarcat pana acum. Adica era activa in general insa nu-mi trimisese niciodata mesaj in privat, iar acum ca o facuse, ma facu destul de curios asa ca l-am deschis sa-l citesc. Propunerea ei era chiar buna si stiam ca mai sunt utilizatori interesati de traducere, asa ca i-am raspuns.
Tsunari: Hei. Nu-i niciun deranj. Ma bucur sa mai cunosc pe cineva din Japonia. Propunerea ta e foarte buna. O sa dau anunt si vedem cine se baga. Stiu ca sunt multe persoane aici care adora sa traduca, asa ca nu va dura prea mult sa facem echipa. Multumesc pentru aceasta propunere minunata. Sper sa ai si tu o seara placuta in continuare.
P.S.: Frumos avatar.
Am apasat apoi pe Send, trimitandu-i mesajul. Dupa, exact cum i-am zis, am postat anuntul cum ca se cauta o echipa de traducatori seriosi, mentionand faptul ca ideea fusese propusa de ea. Am facut topicul ca anunt global ca sa apara peste tot. M-am uitat apoi la avatarul meu, gandindu-ma ca ar fi cazul sa-l schimb cu ceva mai potrivit pentru acest forum. Era un avatar facut "la comanda" cu o vulpe inlantuita intr-o cusca, privind in sus catre o raza de lumina ce nu ajungea la ea. Dar nu puteam s-o schimb, pentru ca oricat de tare durea s-o recunosc, ma reprezenta pe mine, exact cum ma simteam eu. Am lasat laptopul langa mine si m-am intins in pat, inchizandu-mi ochii. Poate reuseam sa adorm si daca nu, stiam ca o pot face daca incerc sa citesc cursurile de la facultate.
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 15:32

În timp ce îi așteptam răspunsul, asta dacă avea să vină vreodată, m-am decis să pornesc un playlist de pe Youtube cu diferite piese romantice. Deși nu mă îndrăgostisem niciodată de cineva, mai puțin de personaje ficționale din cărți, anime sau manga, îmi plăcea foarte mult să ascult melodii care abordau acest subiect, fiindcă reușeau ca prin minune să mă scape de stările de anxietate care începeau să fie din ce în ce mai accentuate și acasă, nu doar în public. Cu toate că știam că nu aveam de ce să mă îngrijorez acasă, tot aveam mici atacuri de panică și începeam să le văd pe zi ce trece ca pe un blestem de care nu voi scăpa tot restul vieții mele.
Mă uitam peste noile subiecte de pe forum și am dat de unul care vorbea despre genurile anime. Era scris de un user Akira; persoana respectivă deschidea mereu subiecte interesante, așa că m-am decis să-l citesc, cu toate că în mare parte știam despre ce era vorba, dar nu aveam nimic mai bun de făcut și îmi plăcea să mă documentez despre orice fel de subiect, indiferent dacă avea sau nu la bază lumea anime și manga. În timp ce ochii îmi parcurgeau cu repeziciune scrisul, mi-a trecut prin minte gândul cât pot fi de baiețoasă uneori, fiindcă ador multe serii care au la bază lupte și protagoniști masculini. Am început să chicotesc și mi-am băgat degetele în păr, prinzându-l mai apoi cu elasticul pe care îl țineam pe mâna dreaptă. Dacă era să fiu egoistă și mă întreba cineva ce iubeam cel mai mult la mine, probabil că i-aș fi răspuns fără să stau pe gânduri: "Îmi iubesc părul".
Câteva minute mai târziu, după ce am terminat de citit articolul, am dat click pe Index-ul forumului și am văzut anunțul care spunea că recrutează traducători, iar inima mea a început să o ia razna încetul cu încetul. De ce mă simțeam atât de fericită din cauză că îmi luase ideea în considerare? Rămânea un mister pentru mine...
O fracțiune de secundă mai târziu, am putut să văd notificarea care îmi indica faptul că aveam un mesaj necitit și l-am deschis fără a sta prea mult pe gânduri. După ce am terminat, am început să zâmbesc necondiționat și i-am răspuns la mesaj:
Clementia: Carevasăzică, suntem amândoi din Japonia? Mă surprinzi într-un mod plăcut! De unde ești, mai exact? Eu locuiesc pe Insula Hokkaido. Cât despre ce spuneam mai devreme, mă bucur că îți place ideea mea și că ai pus-o deja în aplicare. Aș putea să fac mâine un test de traducător în limba engleză, astfel am putea să alegem doar persoane potrivite pentru funcția de traducător. Desigur, dacă îmi permiți să fac eu testul.
PS: Mă bucur că îți place! Este unul din personajele mele favorite! Totuși, nici avatarul tău nu este mai prejos. Mă duce cu gândul la un fanart cu o pasăre captivă în colivie. Am observat că ai de multă vreme acest avatar, reprezintă ceva pentru tine? Dacă te deranjează întrebarea, poți să nu-mi răspunzi. See ya~
Degetele mi se mișcau foarte repede pe tastatură și nu înțelegeam de ce îmi plăcea atât de mult să-i scriu. Până la urmă, era prima dată când vorbeam cu el. Dar nu-mi displăcea deloc să împart diferite opinii cu acesta. Din contră, îmi părea un om de gașcă. Iar al doilea mesaj pe care îl scrisesem fusese în japoneză, ci nu în engleză.
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 16:31

Poate trebuia sa opresc muzica daca tot voiam sa adorm, dar nu ma lasa inima s-o fac, pentru ca stiam ca daca o opresc, gândurile alea negre ma vor acapara cu totul, mai ales acum in intuneric când eram complet singur. Am auzit sunetul de notificare de pe forum si mi-am intors capul spre ecranul laptopului, singura sursa de lumina din camera. M-am ridicat si am deschis mesajul ce era de la domnisioara tarducatoare. L-am citit cu atentie si inainte sa realizez, m-am apucat sa-i raspund.
Tsunari: Da. Suntem amândoi din Japonia. Esti destul de departe. Eu locuiesc in Yokohama. Si chiar iti multumesc pentru idee. Desigur ca te poti ocupa tu de tot. Eu doar am sa te ajut daca ai nevoie de ceva. Din moment ce ideea iti apartine, mi se pare normal sa coordonezi tu lucrurile.
PS: Chiar e un personaj interesant. Nici nu ma mira când zici ca este preferatul tau. Heh...Am zis ca pasarea in colivie a tot fost facuta. Si pasarile nu ma reprezinta. In schimb, vulpea da. Mai ales cea prezentata in avatar. Oricum, amicul meu care a facut poza pentru mine merita toate laudele.
Dupa ce am trimis mesajul, am realizat ce am scris si m-am dat cu capul de perete. Parca nici nu gândisem in acel moment când am scris, ceea ce nu mi se mai întâmplase. Mereu am preferat mesajele pentru ca pot gandi si alege cu cap cuvintele ce le spun. Dar acum nu am putut face asta. Mainile s-au miscat singure, dar o parte din mine parea sa nu regrete. Adica simteam ca fata asta are ceva special. Ceva ce nu puteam descrie in cuvinte. Aproape ca nici muzica n-o mai auzeam desi castile erau in urechi si volumul era aproape la maxim. Ce se intampla cu mine? Am scuturat capul si mi-am scos castile, dandu-ma jos din pat si luând haina pe mine, gata sa plec, dar in pragul usii m-am oprit, uitandu-ma in spate catre laptopul de pe pat. Avea sa-mi mai trimita vreun mesaj? Desi era tarziu si probabil se bagase la somn cum fac toti oamenii normali. Am luat telefonul de pe birou. Daca era, puteam sa verific de pe el. N-am mai stat sa-mi iau si casca, ducandu-ma direct in garaj unde se afla motocicleta. Avea sa fie asta seara cea mare pe care am tot asteptat-o? Ochii mei erau asa goi ca daca se uita cineva in ei, ar fi zis ca sunt mort. Am scos motocicleta din garaj, urcandu-ma pe ea si inainte s-o pornesc, am deschis telefonul sa verific forumul, desi tot ce voiam sa verific de fapt era daca am mai primit mesaj de la ea sau nu.
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 16:53

Am oftat foarte adânc și am început să fredonez fără să realizez pe moment refrenul piesei Let Me Be Your Superhero, apoi mi-am așezat capul pe birou și am început să mă gândesc la acțiunea cărții pe care o citisem azi. Totul era atât de mirific și plin de suspans, încât aș fi putut să stau trează și să o citesc tot restul nopții. Era de parcă acțiunea ei făcea parte dintr-o serie anime și mă îndrăgostisem de poveste încă de la primul capitol. Chiar dacă știam că mai are și alte volume, mi s-a pus în nod în gât când m-am gândit că într-o bună zi autorul va fi nevoit să finalizeze povestea. După cinci minute de cugetări mi-am ridicat privirea din întuneric și am privit spre lumina monitorului, dând instinctiv refresh la pagină și observând un nou mesaj. Am zâmbit precum un copilaș, apoi am deschis mesajul și practic l-am savurat. Totuși, faptul că locuiam atât de departe unul de altul mă făcea să simt o mică durere în piept. De ce naiba mă simțeam astfel? Ce avea el atât de special? Era doar un simplu tip despre care nu știam absolut nimic, însă îmi doream să-l cunosc din ce în ce mai bine...
Clementia: Îmi pare rău că locuim atât de departe unul de altul, chiar îmi pari o persoană interesantă. Și îți mulțumesc că îmi oferi ocazia să mă ocup de asta, sunt sigură că vom face o echipă bună împreună. Apropo, încă nu m-am prezentat. Mă numesc Anastasia, dar îmi poți spune Anne sau oricum ai tu chef. Pe tine cum te cheamă? Și îmi pare bine de cunoștință!
PS: Îmi plac foarte mult vulpile, sunt niște animale destul de misterioase. Iar dacă spui că te reprezintă, înseamnă că și tu ești la fel de misterios ca ele. Și mă bucur că îți place de Inuyasha, mă regăsesc puțin în acest personaj. Apropo, ție ce personaje anime îți plac? Mie îmi plac muuulte, dar crush-ul meu este Edward din FMAB. Hehe... Dacă nu ai somn, mi-ar plăcea să ne scriem tot restul nopții. Am citit pe jumătate o carte și am rămas uluită de acțiunea ei, încât simt că nu voi fi în stare să dorm prea devreme.
De ce îi spuneam lui toate astea? De ce voiam să vorbesc atât de mult cu el? De ce mi-o lua inima razna? Trebuia să îndepărtez cât mai repede cu puțină acele sentimente. Este doar un străin, Anastasia, doar un străin. Nu te atașa de el. Nu te lasă luată de val. Nu așa ai fost crescută...
Mi-am plesnit obrajii cu putere, iar ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu știam ce se întâmplă cu mine, iar depresia mi se accentua și mai mult din cauza stării pe care o aveam. Trebuia să fac cumva și să-mi revin. Știam că noaptea eram cea mai vulnerabilă la depresie, însă nu știam că pot fi atât de vulnerabilă și la dragoste. Și mă uram pentru asta.
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 17:38

Eram pe punctul sa inchid telefonul si sa pornesc motorul, dar ceva in mine ma facu sa mai dau un ultim refresh la pagina si am vazut atunci mesajul de la ea. In clipa aia, chipul mi se lumina si fara sa mai stau pe gânduri m-am apucat sa citesc mesajul. O urma de roseata mi-a aparut in obraji când am citit ca ma considera "interesant". Nu ar fi prima persoana care zice asta, dar e prima care ma face sa am reactia asta. De ce? Chiar si inima parea sa-mi bata mai repede decat era normal. Dupa atata timp la medicina, stiam cum trebuie sa functioneze inima, si asta parea dereglata, insa nu intelegeam de ce. Fata asta, Anastasia..."Pana si numele ii este special." Mi-am dat imediat una in cap când am realizat ce gândesc. Dar chiar asa era. Ea parea cu adevarat speciala, chiar daca n-aveam habar de ce, si numele ei nu se lasa mai prejos.
Tsunari: Incantat de cunostiinta, domnisioara Anastasia. Numele meu este Inari. Chiar nu trebuie sa-mi multumesti pentru nimic. Va fi o placere sa lucrez alaturi de tine. Mai ales ca ai zis ca sti si greaca. Mereu mi-am dorit s-o invat, dar n-am avut si nici nu am timp, insa poate asa reusesc sa invat macar putin.
PS: Hmmm...Misterios? Probabil. Adica mi s-a mai zis ca as fi, deci probabil asa este. Zici ca te regasesti in el? Inseamna ca esti puternica. Asta e bine! Deci iti place de piticul ala, ha? Chiar ai gusturi bune la personaje! Si mie imi plac multe personaje. Insa daca e sa aleg doar unul, probabil l-as alege pe Dazai din BSD. Crush pot spune ca am pe Erza din Fairy Tail. Am o slabiciune pentru fetele cu parul lung care sunt capabile sa infrunte orice le sta in cale cu capul sus.
Nu am somn. Ma pregateam sa plec la o plimbare cu motocicleta, dar nu m-ar deranja sa si vorbim. Iti place sa citesti? Ce carte ti-a captat atentia asa tare?
Dupa ce am trimis mesajul, m-am dus sa-l recitesc pe cel trimis de ea. Acum, pe langa faptul ca inima-mi batea mult mai tare, mai simteam si o durere ca un junghi in capul pieptului când citeam de unde este. Dar de ce durea sa stiu ca e asa departe? E doar o simpla utilizatoare de pe forum. Si pana acum nici macar nu am comunicat in vreun fel. Deci de ce? Ce avea asa special de ma facea sa simt toate astea de-o data?
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 18:26

În timp ce mă pierdeam prin gânduri, am incercat să-mi ocup mintea cu altceva și am cotrobăit pe un site cu diferite obiecte din animeuri. Mă gândeam să fac primul meu cosplay, dar nu știam ce personaj ar trebui să aleg. În plus, părinții mei nu erau chiar atât de înstăriți încât să le pot cere luna și soarele, așa că trebuia să-mi cumpăr doar câteva chestiuțe pentru cosplay, iar restul hainelor și accesoriilor eram nevoită să le improvizez.
M-am întors pe forumul lui și am dat refresh de câteva ori la pagină, iar la al treilea refresh am putut observa notificarea. Se spunea că trei poartă noroc, însă nu credeam asta până în acest moment, când mi s-a dovedit cât de adevarată este vorba aceasta din moși-strămoși.
Încă mai aveam lacrimi pe obraz, fiindcă erau destul de incontrolabile la astfel de ore ale nopții, când atât sufletul, cât și inima îmi deveneau vulnerabile, însă am început din nou să zâmbesc după ce i-am citit cuvintele, iar capul meu deja începea să-i creeze o voce. Cu toate că habar n-aveam cum arată, mi-l imaginam precum un tip arătos, înalt, fermecător și cu o voce puțin groasă. Poate că și animeurile erau de vină pentru imaginația mea mult prea bogată. Am început să chicotesc și apoi mi-am scuturat capul. Nu prea conta cum arăta și nici cum era vocea lui, oricum știam mult prea bine că nu l-aș fi cunoscut niciodată în realitate și poate că așa era cel mai bine... Eram un dezastru natural și nu merita să-i stric viața.
Clementia: Hehe, nu-mi mai spune domnișoară, e de-ajuns să-mi spui Anastasia. Când adaugi și acel cuvânt, mă faci să mă simt precum o fetiță de 10 ani. Și dacă îți dorești, te-aș putea învăța măcar lucrurile de bază, cu toate că nu sunt un profesor bun, însă aș putea să-mi dau silința!
PS: Acum că aduci vorba de asta, nu prea știu ce a fost în capul meu. A sunat de parcă aș flirta cu tine. Îmi cer mii de scuze pentru asta! Totuși, nu cred că sunt un om puternic, ba chiar din contră, însă îmi plac enorm personajele puternice, care luptă până în ultima clipă. Iar Dazai și Erza sunt unele dintre personajele pe care le admir și eu. Chiar m-am apucat de curând de BSD și îmi place foarte, foarte mult. Sunt sigură că nu mă va dezamăgi!
Oh, am citit bine? Ai scris motocicletă? Deci ador motocicletele, dar n-am avut niciodată ocazia să mă plimb cu una. Mi-aș dori foarte mult să fac asta cândva, cred că te simți extraordinar când nu porți cască și îți flutură aerul părul. Totuși, să faci bine și să porți cască dacă vei pleca acum. Nu aș vrea să te accidentezi...
Referitor la carte, este primul volum din seria Miss Peregrine. Mi-a recomandat-o verișoara mea. Apropo, ție îți place să citești?
Am trimis mesajul și apoi m-am lăsat din nou în scaun. Mai apoi m-am decis să deschid fereastra și să iau o gură de aer. Poate așa reușeam să mă mai calmez, fiindcă nici muzica nu prea mă ajuta într-un astfel de moment.
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 19:19

Am bagat telefonul in buzunar si am pornit motorul, conducând ca de obicei cu mare viteza. Aveam noroc ca nu era trafic la ora aia si puteam conduce nestingherit. La primul semafor am oprit, fiind rosu. Cat asteptam sa se faca verde, am luat telefonul sa verific forumul si am vazut ca mi-a dat iar mesaj Anastasia. Am tras pe dreapta ca sa nu incurc masinile si am deschis mesajul sa-l citesc, inima batandu-mi cu putere la fiecare cuvant ce-l citeam.
Tsunari: Imi cer scuze. Asa am fost educat sa le vorbesc fetelor. Daca te deranjeaza, iti voi spune doar pe nume. Multumesc frumos. Apreciez ca vrei sa faci asta. Promit sa fiu un elev ascultator.
PS: Don't mind. Nici nu mi-a trecut prin cap ca ar suna a flirtat pana nu ai zis tu acum. Si nu m-ar deranja daca ai face-o. M-as simti chiar onorat. Nu te cunosc personal, dar dupa felul cum scri, imi pot da seama intr-o oarecare masura ca nu esti slaba. Ma bucur ca-ti plac si tie. Fi sigura ca nu vei regreta daca vezi tot anime-ul. E unul dintre cele mai bune.
Serios? Niciodata? Haide aici si te plimb eu! Nu cred ca as putea trai fara motocicleta. Doar când merg pe ea ma simt liber. Si nu-ti fa griji. N-am atata noroc incat sa fac accident. Mereu am oprit inainte sa intru intr-un stalp sau ceva. Dar in seara asta am uitat sa iau casca. Poate va fi noaptea mea norocoasa...Haha!
Am auzit de cartile astea, dar nu le-am citit pana acum. Sunt foarte mofturos când vine vorba de carti. Daca n-are o descriere care sa ma atraga, nici nu ma uit la ea. Singurele carti pe care le pot citi de nu stiu cate ori fara sa ma plictisesc sunt cele scrise de Stephen King. Orice scris de el, citesc! Care este cartea ta preferata?
Am trimis mesajul si nu stiu ce mi-a venit sa-l recitesc. Mi-a picat fata când am vazut cat de lejer am inceput sa discut cu ea. Multe din acele cuvinte credeam ca erau doar in mintea mea, dar se parea ca degetele le-au bagat in mesaj. Ehhh...Probabil o sa ma considere un nebun ciudat si o sa ma evite. Si cred ca asa era cel mai bine. Era mai bine sa raman singur si sa nu deranjez pe nimeni. Atunci de ce-mi doream ca ea sa ramana langa mine si sa nu-mi intoarca spatele? M-am dat jos de pe motocicleta si m-am asezat pe bordura, privind ecranul telefonului, mai exact pagina ei de profil. Brusc am inceput sa ma intreb cum arata si ma gândeam daca am vreo sansa s-o gasesc pe retelele de socializare. Ii stiam numele, asa ca am dat s-o caut pe Facebook prima data, sperând s-o gasesc si sa aiba macar o poza cu ea.
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 20:44

Aveam dreptate, aerul răcoros de afară chiar mă făcea să mă simt bine, însă inima continua să-mi bubuie pieptul. Totuși, poate că nu era nimic rău dacă mă îndrăgosteam de el. Avea să fie prima mea iubire și chiar nu mă așteptam să mă iubească și el înapoi. Știam că va fi foarte dureroasă această luptă, însă o puteam duce, indiferent de câți spini mi-ar fi primit inima. Voiam să-l cunosc. Voiam să-i știu atât calitățile, cât și slăbiciunile, iar poate cu timpul chiar am fi ajuns să fim prieteni buni.
Privește partea bună, Anastasia! Mi-am spus trăgând adânc în piept aerul rece de afară... Dacă ajungeți să fiți foarte apropiați unul de altul, poate veți reuși să vă și vedeți și, dacă ai puțin noroc, vei avea parte de primul tău sărut!
Am scuturat din nou din cap și m-am făcut la față precum bulionul. De ce îmi doream să-l sărut? Nici măcar nu știam cum arată fața lui. Oare... Oare asta voiau să zică diferiți poeți în poeziile lor când spuneau să iubești sufletul unui om, ci nu trupul? Totuși, era extrem de ciudat ce se întâmpla cu mine. Trebuia să mă concentrez pe învățat, ca să-mi fac părinții mândri. Aveam în față un viitor care mă aștepta și nu puteam să mă prostesc... Totuși... Nu prea există un viitor fără iubire, nu? Chiar și cel mai insensibil om are sentimente, chiar dacă și le respinge... Oare eram pe cale să mă transform și eu într-un om de genul? Speram că nu, dar nu aveam de unde să-mi ghicesc viitorul.
Am închis fereastra și m-au trecut mici fiori când am făcut asta, iar pielea îmi era asemănătoare cu cea a unei găini. Cred că nu fusese până la urmă o idee prea bună să stau în geam într-o simplă rochie de noapte. Cu puțin noroc, poate că nu mă prindea răceala. Însă dacă mă prindea, aveam mai mult timp pentru anime!
M-am așezat înapoi pe scaun și am intrat în mesagerie. Se pare că se decisese să-mi răspundă și de data aceasta. Minunat! Asta însemna că nu-l plictiseam. Totuși, oare avea de gând să vorbim tot restul nopții? Nu voiam să se suprasolicite din cauza mea, dar spusese deja și el că nu avea somn. Aveam nevoie de compania cuiva amândoi, iar eu cred că aveam nevoie de compania lui mai mult decât orice...
Clementia: A sunat foarte adorabil tot ce ai scris. Dacă dorești, mi te poți adresa în continuare așa. Nu mă deranjează absolut deloc acest lucru. Și sunt sigură că vei fi un elev ascultător, sper doar să fiu și eu un sensei pe măsură și să nu te dezamăgesc nici măcar puțin! Cu toate că sunt un fel de eșec pentru această planetă. Hehe...
PS: Chiar te-ai simți onorat dacă aș face asta? Ei bine, eu sunt foarte timidă în viața de zi cu zi și nu am avut niciodată o relație amoroasă, însă aș putea să-mi dau silința și să te cuceresc. Desigur, dacă nu ești deja luat de altă fată. ♡ Și sper să nu-ți par o ciudată acum că scriu asta. De fapt, îmi vine să șterg tot ce am scris aici și să scriu altceva, dar am început să plâng din cauza despresiei și probabil că nu aș mai reuși să scriu o a doua frază coerent. Doar să nu râzi prea mult de personalitatea mea copilărească!
Atunci am să fac tot posibilul și mă voi ține de seria aceasta. Chiar mi-a captivat toată atenția. Pe lângă BSD, am început să văd și Haikyuu și deja m-am atașat de diferite personaje din ambele serii.
Chiar mi-ar plăcea să ne plimbăm împreună. Probabil că ai reuși să mă liniștești cu starea ta de spirit. Dar încă nu lucrez și părinții mei nu-și permit să-mi ofere o excursie în alt oraș, însă promit că te voi vizita cu prima ocazie de dragul motocicletei! Și sper că nu ai gânduri sinucigașe... Nu mi-ar plăcea să pățești ceva. Am nevoie de tine în viață, știi? Așa că ai grijă de tine.
Ei bine, poate te voi corupe să le citești. Îmi place mult povestea și cred că merită. Cât despre autorul tău, am o carte de la el și nu mi-am făcut încă curaj să o citesc, dar promit că voi încerca.
Later edit: Cartea mea preferată este FANGIRL. Îi ador mult acțiunea!

Am apăsat butonul de Send înainte să mă gândesc să recitesc tot ce am scris. Iar când am recitit tot mesajul, mi-am dat seama cât de jalnică pot fi și m-am lovit ușor cu capul de birou. Dacă mă loveam prea tare, puteam risca să-i trezesc pe ai mei din somn și nu voiam să se întâmple una ca asta. S-ar fi supărat dacă vedeau că sunt încă trează la o oră atât de târzie.
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 21:58

Am cotrobait prin tot Facebook-ul si pana la urma am zis ca am gasit-o. Adica era numele ei si locul de unde zicea ca este...si era plin cu anime-uri si citate din carti. Da...Ea trebuia sa fie. Acum ma rugam sa aiba poze cu ea. Am apasat sa-i vad profilul, uitandu-ma imediat pe la poze. Când am dat de o poza ce parea sa fie un selfie, am zis ca trebuie sa fie ea si am deschis sa vad poza mare. In secunda aia inima mi s-a oprit pret de cateva clipe, apoi a inceput sa bata asa tare de aveam impresia ca-mi va iesi din piept. Era mai frumoasa decat mi-as fi imaginat-o eu vreodata. Inainte sa apuc sa realizez, i-am salvat poza in telefon, punând-o pe ecran. Pana atunci nu aveam nicio imagine pe telefonul ala, era doar negru, insa acum chiar avea sa ma faca sa nu-mi mai iau ochii de la ecranul sau. M-am lasat pe spate pe asfaltul rece, admirând poza de pe ecran. Avea un chip angelic ce ma linistea numai când il priveam. Acum chiar imi doream sa ne putem cunoaste in realitate. Dar apoi am realizat ca sigur o s-o sperii in vreun fel si dupa va fugi de mine, asa ca am zis sa-mi pun pofta-n cui si sa stau potolit in banca mea. Pana la urma, cineva ca ea sigur avea un iubit. Gândul asta facu sa iasa gelozia din mine si am inceput sa injur printre dinti pe cineva care poate nici nu exista, dar nu ma puteam abtine. Nu stiam daca era bine ce urmam sa fac, dar i-am dat cerere de prietenie pe Facebook. Nu prea il foloseam, nici macar n-aveam poze cu mine, înafara de una in care eram cu colegii de la facultate si asta numai pentru ca ma trasesera ei s-o facem si ma mai pusesera si in mijloc sa se asigure ca nu ma ascund dupa ei.
Când am primit notificarea de pe forum, am intrat si am inceput sa citesc mesajul. Ochii mi s-au marit de uimire si m-am ridicat usor, uitandu-ma la ecran si recitind iar si iar o anumita parte din mesaj. Poate nu vedeam bine sau doar incerca sa fie amabila sau...De ce cautam scuze? Chiar asa de imposibil imi era sa cred ca unui strain ii pasa? Am simtit cum se strang lacrimi in ochi si le-am sters repede, tragand apoi aer adanc in piept sa ma pot calma.
Tsunari: N-as vrea sa te supar in vreun fel, deci daca te deranjeaza orice zic, anunta-ma. Sigur te vei descurca minunat in rolul de sensei. Si cine te-a mintit ca esti esec? Spune, ca-i aranjez eu fata imediat de numai esecuri va vedea!
PS: Heh? Serios? Ma faci sa rosesc. Si nu-ti fa griji. Sunt singur de 5 luni deja. Mi-a luat ceva sa-mi dau seama ca fata de langa mine nu era decat o profitoare nenorocita si m-am ars destul de rau. Dar tu pari altfel, deci nu m-ar deranja chiar deloc daca ai incerca sa ma cuceresti. Dar daca n-o faci tu, voi incerca eu s-o fac. Si nu voi rade de tine niciodata. De fapt...nu rad in general. Nici nu cred ca stiu sa fac asta. Deci poti sta linistita. Personalitatea ta copilaroasa e in siguranta. Si nu lasa depresia sa puna stapanire pe tine. Fi tare in continuare!
Haikyuu? L-am vazut! Imi plac anime-urile sportive. Când le termini, astept sa-mi spui parerea ta.
Daca tu nu poti, as putea veni eu. Nu lucrez, dar am niste bani pusi de-o parte. Mai ramane doar sa gasesc o scuza pentru parinti ca sa ma lase sa plec. Daca nu, fug si tot fac cumva sa ne vedem ca sa te pot plimba cu motocicleta. Cred ca esti prima persoana care-mi zice asta fara sa aiba motive ascunse. Da. Am asemenea gânduri si chiar speram ca in seara asta se va termina totul. Dar ai aparut tu si mi-ai dat planurile peste cap.
Atunci astept sa ma corupi tu. Si nu te forta. Ii ador cartile, dar stiu ca nu sunt pentru oricine.
FANGIRL? N-am auzit de ea pana acum. E char asa buna?
Am trimis mesajul, lasand apoi telefonul in jos. Oare chiar ma indragosteam de ea? As fi zis ca o fac din cauza ca arata ca un inger, dar sentimentul asta a inceput sa apara de la primul mesaj pe care mi l-a dat. Era posibil una ca asta? Totusi, eram fericit ca mi-a confirmat ca nu are pe nimeni deci aveam cale libera.
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty10.03.20 22:52

Criza de tristețe mi-a fost întreruptă de către o vibrație a telefonului care se pare că indica o notificare pe Facebook, ceea ce mi se părea extrem de ciudat, fiindcă nu avea cine să mă caute la o astfel de oră. Pe moment m-am speriat puțin și mi-am ridicat capul de pe birou cu gura întredeschisă. Oricine ar fi fost, probabil că trecea prin aceeași stare ca mine și nu era nimic periculos dacă doar verificam să văd despre ce e vorba. Am tras aer în piept cât de mult am putut, apoi mi-am deschis telefonul și mi-am frecat ochii pentru a vedea mai bine dacă era adevărat sau nu ceea ce se întâmpla. Chiar primisem o cerere de prietenie de la Inari! Totuși, nu avea decât o poză cu el, iar în acea poză era înconjurat de mai mulți băieți. M-am concentrat mai bine și am încercat să-mi dau seama cine era el. Nu am reușit să ghicesc, însă atenția mi-a fost captivată de un băiat zvelt, șaten spre brunet și cu niște ochi extrem de frumoși. Am simțit cum inima mea o ia razna și mai mult, însă nu știam dacă era el acea persoană, așa că mi-am făcut curaj și i-am trimis un mesaj vocal pe Messenger. Am incercat să-mi controlez vocea, care tremura un pic deodată cu tot corpul meu, apoi am vorbit pe un ton cât mai blând și mai drăgălaș: "Ia te uită, dacă nu e chiar domnul FBI! Cum îți decurge plimbarea?".
Am strâns apoi telefonul la piept și am început să zâmbesc într-un mod foarte tâmp, apoi m-am decis să intru pe forum pentru a vedea dacă mi-a răspuns la mesaj, și se pare că deja o făcuse. Dragul de el, îmi părea atât de fragil și totuși atât de puternic în același moment, de parcă am fi fost amândoi la fel de identici precum două picături de apă.
Clementia: Acum că aduci asta în discuție, nu cred că aș reuși să mă supăr vreodată pe tine. Poate că sună stupid, dar așa simt. Și mi se pare amuzant să fiu eu un sensei, mai ales pentru că ești mai mare decât mine, dar cred că va fi distractiv să facem asta~ Ei bine, eu am tras concluzia că sunt un eșec. Drept pedeapsă, ai putea să mă săruți dacă ne vom vedea vreodată, asta dacă nu te vei plictisi de mine până atunci.
PS: Oh! Nici n-ai idee prin ce chinuri am trecut când m-am gândit la tine! Cred că nici bulionul nu mă întrece la cât de roșie sunt în acest moment din cauza emoțiilor! Totuși, îmi pare foarte rău să aud că ai trecut prin așa ceva, sper ca viitoarea ta relație să fie mai bună. Și mă bucur mult pentru că spui că îți par altfel. Chiar mi-ar plăcea să te cunosc mai bine. Și nu cred că mai e nevoie să încerci să mă cucerești, ceva îmi spune că ai reușit să o faci deja. Oricum, îmi voi da toată silința să te cuceresc și eu, cu toate că nu prea știu cu ce se mănâncă iubirea.
Ohhh, de ce nu râzi? Sunt foarte sigură că ți-ar sta foarte bine dacă ai zâmbi măcar puțin. Sufletul tău pare atât de bun, încât e păcat să nu zâmbești absolut deloc. Ei bine, mă bucur că personalitatea mea e în siguranță. De fapt, știam deja asta. Toate cuvintele astea pe care le schimbăm împreună mă fac să mă simt extrem de safe alături de tine. Cât despre depresie, cred că deja a ajuns o jumătate din mine, dar voi încerca să nu o iau prea mult razna. Îți promit!
Yay, mă bucur că l-ai văzut. Toată acțiunea lui îmi crează o stare foarte plăcută și zâmbesc ca un bebe fericit atunci când mă uit la el! Și am să-ți spun mai mult decât sigur părerea mea. Îmi place enorm să vorbesc cu tine.
Dacă ai veni aici, probabil că aș leșina imediat cum te-aș vedea, dar nu spun că nu mi-ar plăcea să te văd, din contră! Oricum, nu pune atât de mult accent pe mine, vino oricând poți.
Hehe, asta mi se pare amuzant. Ai crezut că se va termina totul, însă s-a întâmplat exact invers: a început povestea noastră de prietenie! Bine ai venit la bord, Camarade! ♡
Fii sigur că te voi corupe! Și nu am să mă forțez. Uite, am o altă idee. Te voi lăsa pe tine să-mi citești una dintre cărțile lui atunci când vom prinde ocazia, ce spui despre asta?
Ei bine, mie chiar mi-a plăcut, dar cred că este potrivită mai mult pentru o fujoshi. Oricum, povestea de dragoste din ea este foarte frumoasă, iar personajele au devenit practic prietenii mei de suflet.

Înainte să trimit mesajul, mi-am pus căștile pe urechi și am dat muzica să cânte la maxim, apoi am apăsat iar pe Send și am răsuflat extrem de ușurată. Eram foarte fericită pentru că mi se întâmplau toate acele lucruri și speram să nu se termine niciodată.
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty11.03.20 1:36

Asfaltul era chiar confortabil. Poate puteam dormi chiar acolo. Ma alegeam dupa si cu ceva raceala...numai bine! Aveam dupa scuza sa nu merg la cursuri. Uram medicina, sau mai bine zis, ii uram pe profesorii care o predau, pentru ca-ti puteai da seama de la kilometrii ca n-au ce cauta in invatamant. De asta si adormeam tot timpul la ore. Aproape ca mi s-au inchis ochii, fiind la un pas sa atipesc. Sunetele noptii imi provocau o stare de somnolenta, chiar si masinile care mai treceau din când in când ajutau acea stare sa se accentueze. Insa telefonul se parea ca avea alte planuri. Când a inceput sa bipaie si sa vibreze in mana mea, am sarit ca ars in fund, facandu-l sa zboare din mana mea, insa am reusit sa-l prind inainte sa faca cunostiinta cu bordura. Am rasuflat usurat si l-am deblocat sa vad despre ce era vorba. Ma gândeam ca a ajuns tata sau mama acasa si voiau sa le dau raportul pe unde sunt si ce fac. Chiar ma gândeam ca o data sa le zic ca am plecat la femei cu toate economiile din casa. Desi probabil m-ar fi pus sa dorm in garaj dupa drept pedeapsa. Ochii au inceput sa-mi sclipeasca de bucurie când am vazut ca mesajul era de la Anastasia, dar când am vazut ca era un mesaj vocal, starea mea de anxietate atinsese cote maxime. Mereu aveam atacuri de panica când era vorba de vorbit la telefon sau de mesaje vocale. De asta le evitam cum evita necuratul tamaia. Cu toate astea, era sansa mea sa-i aud vocea, asa ca am facut cumva si am inlaturat toata starea aia, lasand curiozitatea sa puna stapanire pe mine si am apasat sa ascult mesajul.
M-am inrosit cu totul când am auzit acea voce dulce si angelica. Era mai frumoasa ca orice melodie pe care o ascultasem vreodata. Ma facu sa ascult acel mesaj de cateva ori, vocea ei reusind sa-mi mangaie sufletul cu fiecare sunet scos. Daca asa suna intr-o inregistrare, pe viu eram sigur ca avea sa fie ceva de nedescris. Pana la urma am zis ca ar fi cazul sa-i raspund. O puteam asculta si dupa, doar ca nu stiam daca sa-i trimit si eu un mesaj vocal sau sa-i scriu. Pana la urma mi-am zis ca daca ea a avut curajul, puteam si eu asa ca i-am trimis un mesaj vocal, vocea fiindu-mi foarte calma, fara sa tradeze vreo emotie: "Domnul FBI? Hmmm...Suna bine. Da' greu mai esti de gasit, domnisioara. Plimbarea decurge de minune. Asfaltul e moale. Numai bun de dormit pe el, dar plec mai departe sa vad ce stalp iau in brate. Si ca tot veni vorba de somn, ar trebui sa te culci. Ai nevoie de odihna."
M-am uitat apoi la ecran dupa ce am trimis mesajul si ma gândeam daca am facut o prostie mare sau una foarte mare. Am intrat apoi pe forum, obserand ca-mi raspunsese. N-am apucat decat sa citesc jumatate din el pentru ca m-a lasat bateria. Am simtit cum mi se urca sangele la cap. Acum nu puteam s-o vad, s-o aud sau sa vorbesc cu ea prin mesaje si deja simteam ca o iau razna. M-am ridicat, scuturandu-mi hainele si am urcat pe motocicleta, gata s-o pornesc, dar am auzit niste tipete si mi-am intors privirea, observând o femeie cum incerca sa scape din ghearele a doi barbati. Fir-ar ele de anime-uri ca ma faceau sa fac lucruri nebune uneori. Telefon nu aveam ca era mort, nu era nici tipenie de om prin jur si era clar ca singura nu le putea face fata. Nici eu nu stiam ce as putea face mai ales ca am putut observa ca unul din ei avea un cutit in mana. Dar m-am dus la ei, strigând s-o lase in pace. Singurul meu noroc era ca eram mult mai inalt ca ei si-i puteam intimida astfel. Spre surprinderea mea, chiar reusisem sa fac asta, facandu-i sa plece imediat cu coada intre picioare. Asta ma facu sa rasuflu usurat in sinea mea, fiindca stiam ca n-aveam sa ies nevatamat dintr-o lupta cu aia doi, mai ales când unul din ei era inarmat, si probabil si celalat era la fel. Am stat cu femeia aia pana a venit cineva dupa ea, dupa care am pornit spre casa in mare viteza. Pierdusem ceva timp cu toata situatia asta, dar macar reusisem s-o scap pe tipa aia de la ceva neplacut.
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty11.03.20 19:34

Muzica reușea să mă calmeze, în special când era dată la maxim, iar pe moment am scăpat aproape complet de depresie. Totuși, continuam să mă simt de parcă îmi stătea ceva în furca pieptului, iar un nod mic mi se pusese în gât. Nu știam dacă o dădusem sau nu în bară cu acele mesaje, așa că m-am hotărât să nu mă culc până când nu-i voi citi sau nu-i voi auzi răspunsul. Drept urmare, m-am întors pe site-ul care avea diferite obiecte din animeuri și am început să mă gândesc din nou ce cosplay mi-ar plăcea să fac, în timp ce în urechi îmi suna de zor (mai bine zis bubuia) melodia Reila de la trupa The Gazette. Trupa respectivă reușea mereu să mă țină în priză și se descurca mult mai bine decât o cană plină ochi cu cafea amară.
Oare trebuia să încerc un cosplay cu Mirai Kuriyama? Însă eu eram blondă, iar ea avea părul de un portocaliu spre roz, și ca să pot face cosplay-ul respectiv aș fi avut nevoie de perucă, iar perucile erau extrem de scumpe, în special cele din animeuri. Poate că aș fi putut să realizez personajul respectiv abia după ce reușeam să-mi iau un job, deci pe moment mi-am "sfâșiat" inima și mi-am luat gândul de la drăguța de Mirai. Trebuia să aleg un personaj care să aibă părul de aceeași culoare cu a mea, iar la o astfel de oră nu-mi venea aproape niciunul în minte. M-am decis să închid pagina, oricum nu făceam decât să mă frustrez, și am dat un refresh la forum. Când am văzut că Inari nu mi-a răspuns încă la mesaj, am început să mă îngrijorez. Îmi făceam griji atât pentru el, cât și pentru mine. Pentru el îmi făceam griji deoarece plecase noaptea la o plimbare cu motocicleta, nu purta cască și pe deasupra mai avea și gânduri sinucigașe. Iar pentru mine îmi făceam griji fiindcă, dacă aș fi scris ceva prostesc care să-l fi scos din sărite, nu aș mai fi avut ocazia să vorbesc vreodată cu el și am fi sfârșit prin a fi și mai străini decât eram înainte. Nu știam de ce, însă gândul că l-aș fi putut pierde pentru totdeauna mă teroriza în adevăratul sens al cuvântului.
Am oftat iar și iar și mi-am sprijinit iarăși capul pe birou, băgându-mi fața în palme. Asta este, dacă începea să mă considere o ciudată și alegea să uite de mine, nu aș fi avut niciun drept să-l opresc. De altfel, mă simțeam extrem de slăbită și simțeam că nu puteam să lupt pentru el, oricât de intense ar fi devenit sentimentele mele pentru acesta. Eram un om extrem de laș și știam mai bine decât oricine că nu voi reuși niciodată să mă schimb.
Brusc, gândurile negre mi-au fost oprite de vibrația telefonului, iar respirația mi-a devenit automat sacadată și ochii mi s-au umplut de lacrimi când am văzut că am primit un mesaj vocal de la persoana pentru care începeam să dezvolt sentimente atât de... reale. M-am uitat la mesaj câteva minute în șir, probabil că patru sau cinci, dacă memoria nu-mi joacă feste, apoi mi-am făcut curaj și am dat să ascult mesajul. Vocea lui era mult mai badass decât mi-o imaginam și reușea cumva să mă calmeze, chiar dacă era un pic groasă. Am simțit că aș putea să-i ascult vocea iar și iar, așa că am continuat să-i dau "replay" până când mi-am luat inima în dinți și am reușit să înregistrez un mesaj vocal. Se cunoștea din voce că plânsesem și l-am lăsat să vadă cât de vulnerabilă puteam să fiu la tristețe. Mi-am controlat tremuratul, mai mult sau mai puțin, și i-am zis în șoaptă: "Atunci îți va rămâne așa porecla, dacă îți place. Și trebuia să-mi ceri pe forum contul, ți l-aș fi dat fără a sta pe gânduri. Ar trebui să mergi acasă și să dormi în patul tău moale. Nu voi reuși să adorm până când nu te voi ști în siguranță."
După ce am trimis mesajul, nu știu exact de ce am început să plâng și mai mult și, fără a sta prea mult pe gânduri, am mai înregistrat încă un mesaj. De data aceasta era unul mult mai scurt și la... obiect: "Mi-aș dori să te îmbrățișez chiar în acest moment..."
Am hotărât să mă întind puțin în pat și mi-am luat telefonul cu mine, păstrându-l la pieptul meu. Dacă avea să mă caute din nou, deși nu aș fi făcut-o dacă eram în locul lui, m-aș fi trezit automat din visare și aș fi putut să-i răspund. Nu eram obosită, dar plânsul îmi dădea mici dureri de cap, iar ochii îmi erau extrem de obosiți tot din cauza lui.
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty11.03.20 21:04

Imediat ce am ajuns, am lasat motocicleta in garaj, dand sa fug direct in camera mea, dar cum am intrat pe usa, am dat nas in nas cu parintii mei. Dupa fetele pe care le aveau stiam ca am dat de belea. Dar n-aveam timp de ei acum. Le-am zis ca-mi pot tine orice morala aveau sa-mi tina, dar mai tarziu si inainte sa apuce sa zica ceva, am trecut in fuga pe langa ei, ducandu-ma glont in camera si am bagat telefonul la incarcat, deschizandu-l apoi. Cum s-a deschis, am primit notificare de mesaj si am deschis, observând doua mesaje vocale. Am apasat sa-l ascult si când i-am auzit vocea, mi-am dat imediat seama ca a plans. In clipa aia am simtit cum imi e sfasiat sufletul. De ce plangea? Cine o supara? O fi fost doar din cauza depresiei? Stiam ca asta nu-ti da motive concrete ca sa te faca sa plangi sau sa simti cum intreaga ta lume se distruge in fata ochilor tai. Cert era ca durea ca naiba sa stiu ca plange si ca nu pot face nimic pentru ea. Am dat apoi si pe al doilea mesaj si când l-am auzit, am simtit cum tot cerul imi cade in cap si ceva parca imi injunghia inima iar si iar si iar...Mana in care tineam telefonul mi-a cazut fara vlaga pe langa corp in timp ce priveam podeaua fara s-o vad de fapt. Am strans telefonul in pumn si mi-am scuturat violent capul, tragand apoi adanc aer in piept si i-am trimis un alt mesaj vocal, pastrandu-mi vocea calma desi in interior urlam. "Linisteste-te, printeso. Uite ca am ajuns acasa, deci incearca sa te linistesti si sa adormi. Promit ca ne vom vedea curând si atunci iti voi da o mare imbratisare! Ai, te rog, putina rabdare."
M-am uitat la ecran apoi, tresarind când am auzit batai in usa. Uitasem de ei. Am oftat cu zgomot si am lasat telefonul pe birou, pregatindu-ma psihic pentru "discutie". Dupa ce am deschis usa, i-am poftit inauntru, si m-am asezat apoi pe marginea patului când mi-au facut semn sa fac asta. Nu-mi placea când faceau asta. Ma simteam mai sigur pe mine când ii puteam privi de sus, fiind mai inalt ca amândoi. Dar asa ma simteam lipsit de aparare, la mila lor.
-Pe unde ai umblat pana la ora asta?
Auzindu-i întrebarea tatei, imi veni in minte raspunsul pe care voiam sa-l dau de mult, dar nu era momentul. Sau da?
-La femei.
Le-a picat fata când au auzit asta, insa fata mea nu trada nicio emotie, cu toate ca ma amuzau maxim. Totusi, reactia ce a urmat m-a luat prin surprindere. Mama a ridicat mana si mi-a pleznit una peste fata de mi-a intors capul cu totul, începând apoi sa tipe la mine ca nu asa m-au educat si alte prostii pe care nu le-am mai auzit. Am ramas asa pana ce tata a luat-o pe mama pe sus aproape si au plecat din camera mea. Probabil daca o mai lasa putin, m-ar fi calcat in picioare. Dupa ce au plecat, mi-am dus mana pe obrazul lovit, privind in jos. Am oftat usor si am luat laptopul in brate, dand pe forum si încercând sa-mi sterg din minte ultimele minute. Oricum, era mai important sa-i raspund Anastasiei la mesaj decat sa-mi bat capul cu ei. Am recitit mesajul trimis de ea, raspunzand apoi:
Tsunari: Te rog sa ma ierti ca n-am raspuns mai repede. Mi s-a terminat bateria la telefon când citeam mesajul. Ma bucur sa aud ca nu te vei supara, sensei. Nu-i nimic ca esti mai tanara. Te vei descurca de minune. Atunci asta voi face! Sa nu ma intrebi atunci de ce o fac, ok?
PS: Imi cer scuze ca te fac sa rosesti asa mult. Dar suntem chit macar. Am reusit zici? Cum? Nu-mi amintesc sa fi facut nimic. Dar nici tu nu mai trebuie sa faci nimic. Deja mi-ai furat inima. Macar la tine este in siguranta. Sunt aici daca ai vreodata nevoie de ceva.
O sa iau o perna cu mine in caz de lesini sa cazi pe moale. Ne vedem curând.
Asa se pare...A inceput...Multumesc, camarade.
Hmmm...Nu-i o idee rea. Atunci asa ramane. Când vom prinde ocazia, iti voi citi eu una din cartile lui. Poate reusesc sa o fac sa nu fie chiar asa infioratoare.
Deci este o poveste de dragoste? Interesant. Poate voi incerca si eu s-o citesc sa vad cum e aceasta poveste de dragoste de care zici.
Am apasat pe Send si am pus laptopul langa mine, lasandu-ma pe spate pe pat. Inca imi rasuna in cap ultimul ei mesaj si vocea ei plansa nu-mi mai dadea pace. Junghiurile din inima erau mai puternice, ca multe din ele deja imi taiau respiratia, dar stiam ca trebuie sa ma calmez. Nu rezolvam nimic daca ma simteam astfel. Trebuia sa gasesc o solutie sa pot ajunge la ea cat mai repede.
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty12.03.20 0:18

Am simțit cum mi-a vibrat telefonul pe piept, deși eram pe jumătate adormită. Inițial voiam să-l ignor, însă câinele meu s-a decis să se urce în pat și m-a lins drăgăstos pe față. L-am mângâiat de câteva ori, apoi am pornit telefonul și primul lucru pe care l-am observat era faptul că trecuse deja de trei dimineața, apoi am văzut noul mesaj vocal de la Inari și am zâmbit foarte larg. Capul nu mă mai durea, însă ochii încă se simțeau destul de obosiți, dar îmi doream să pot vorbi în continuare cu el, așa că am deschis mesajul și m-am înroșit instantaneu când i-am auzit cuvintele și tonul acela îngrijorat pe care îl folosise. Eram un pic răgușită, dar îmi doream enorm să-i răspund, deci nu am stat mult timp pe gânduri și am înregistrat un mesaj vocal: "Îmm... cum de te-ai hotărât să mă alinți astfel? Nu spun că nu mi-ar plăcea, însă sunt doar un pic curioasă. Și voi încerca să adorm... De fapt, chiar am ațipit puțin, chiar dacă nu am făcut-o intenționat. Totuși, nu mă mai speria astfel. Și nu mai conduce niciodată fără cască, bine? Și la ce te referi când spui că ne vom revedea curând? Chiar ai de gând să vii până aici?"
Voiam să-i cer o poză cu el, însă îmi era rușine să fac asta. Felicitări mie! Nu-mi era așa de rușime să-i trimit un mesaj vocal și să-i ascult vocea, dar îmi era extrem de rușine să-i cer o poză cu el!
Totuși, ce voia să spună prin acea afirmație? Oare era oboseala de vină? Oare consumase alcool și se lăsa purtat de val? De ce s-a hotărât atât de brusc că vrea să vină și să mă îmbrățișeze? Adică... Probabil că mi-ar fi plăcut să facă asta, însă eram extrem de confuză și habar n-aveam ce intenții avea cu mine. Nu prea puteam să am încredere în oameni, chiar dacă el părea foarte de treabă. Liniștește-te, Anastasia. Totul va fi bine. O, Doamne! Și dacă avea să mă sărute din prima? Trebuia să intru neapărat pe forum și să verific dacă îmi răspunsese și acolo, fiindcă scrisesem niște prostii mai mari decât mine în conversația noastră!
Zis și făcut, am intrat pe forum și am văzut că îmi răspunsese la mesaj, așa că m-am apucat să citesc și apoi să recitesc mesajul. Eram atât de obosită încât îmi era frică să nu scriu și alte prostii. Dar trebuia să-i răspund, nu era frumos să-l fac să aștepte, mai ales că îi citisem întregul mesaj.
Clementia: Nu ai pentru ce să îți ceri scuze, prostuțule. Este în regulă. Totuși, după cum am spus și în mesajul vocal, să nu mai mergi niciodată la plimbare fără cască, mai ales noaptea, când se pot întâmpla fel și fel de accidente! Legat de mesaje, ai o voce atât de liniștitoare... Dar mi-e rușine să-ți spun asta printr-un mesaj vocal, așa că m-am hotărât să-ți scriu aici. Și Doamne! E atât de drăguț când îmi spui sensei, încât simt iar că încep să roșesc! Hehe... Și sper că mă voi descurca, dar mai ales sper să și înțelegi câte ceva din ce va urma să-ți explic. După cum am mai spus, nu sunt un profesor prea bun.
Chiar ai putea să faci asta unei necunoscute ca mine? Totuși... ce se întâmplă între noi? E atât de ciudat și atât de frumos în același timp, încât mi-aș dori să te pot avea mereu lângă mine. Dar nici nu aș vrea să te dezamăgesc...
PS: Mă bucur că am putut să fac și eu un lucru bun. Nu știu exact de ce mi-ai pus capac, dar odată ce ai făcut asta, nu prea vei mai putea scăpa cu una, cu două de mine!
Și spui că... ți-am furat inima? Adică vorbești serios? Sper să nu fie o glumă, fiindcă nu-mi plac deloc glumele de genul. Dar dacă vorbești serios, atunci fii sigur că îi voi purta de grijă cum trebuie! <3 Și e valabil și pentru tine. Dacă ai nevoie de mine, știi unde mă poți găsi.
Tu chiar ai de gând să vii aici? Aceleași cuvinte le-ai spus în mesajul vocal, însă am impresia că visez și cred că ar trebui să mă ciupesc chiar acum... Auch, se pare că nu visez. Ei bine, doar anunță-mă când vii! Și să nu aduci o pernă cu tine, doar încearcă să mă prinzi dacă voi leșina. Hehe...
La cât de mult mă liniștește vocea ta, probabil că nu mă voi speria aproape deloc atunci când mi-o vei citi. Și legat de cartea mea, am altă idee! Ți-o voi citi eu, deci nu e nevoie să o citești singur. Măcar atât să pot face pentru tine, astfel nu vei fi obligat să o cumperi dacă nu-ți place povestea~

Am trimis mesajul și apoi am așezat telefonul lângă mine, privind tavanul cu un zâmbet larg pe chip. Nu știam când aveam să-l văd, însă acel "curând" mă făcea să am încredere că nu va dura prea mult. Și cu un pic de noroc, poate că aș fi reușit să-l prezint pe Inari familiei mele.
Mi-am închis ochii și am început să-mi fac în cap fel și fel de scenarii până când am reușit să adorm precum un bebeluș.
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty12.03.20 2:07

Am auzit telefonul bipaind, dar cand m-am ridicat din pat sa merg sa-l iau de pe birou, am cazut in genunchi, incercand sa-mi reglez respiratia cumva. Pentru o secunda am vrut sa tip dupa ai mei, dar apoi am realizat ca as fi facut o mare greseala, si oricum nu eram in stare sa scot vreun sunet asa ca am stat pe loc pana ce respiratia mi-a revenit la normal. M-am ridicat si am luat telefonul, ascultand mesajul de la ea si m-am dat cu capul de birou. Bravo Inari! Trezesti fata din somn! Acum chiar nu stiam daca e bine sa-i trimit un alt mesaj sau s-o las sa se culce linistita la loc. M-am hotarat totusi s-o las sa se odihneasca. Dar pe altcineva n-aveam de gand sa-l las. Am inceput sa caut un contact in lista de numere si cand l-am gasit, l-am apelat fara sa mai stau pe ganduri. Cand mi-a raspuns am departat telefonul de ureche stiind ca avea sa urle la mine si chiar asta facu:
-Ba, omule! Esti sanatos la minte? Tu sti cat e ceasul?! Oamenii normali dorm la ora asta!
-Am fost vreodata normal?
-Nu. Ia zi. Pentru ce naibi ma suni la ora asta?
-Trebuie sa ajung cat mai urgent pe insula Hokkaido.
-Esti beat sau batut in cap?
-Nu consum alcool. Sti asta.
-Deci batut in cap. Am inteles. Si de ce vrei tocmai acolo? Sa nu-mi zici ca e vorba despre o fata!
-Ba da.
-Pfiu! Credeam ca-...Este?! Nu te-ai ars suficient de tare ultima data? Ziceai ca iei o pauza de cel putin un an!
-Se pare ca viata are alte planuri pentru mine. Asa ca zi!
Am zambit triumfator in sinea mea cand l-am auzit oftand invins. Era colegul meu de facultate si singurul cu care ma intelegeam foarte bine. Asa bine ca nu-mi era teama sa-l sun...mai ales la asemenea ore. Am stat un timp de vorba cu el si cand a zis ca mi-a luat bilet de avion chiar pentru urmatoarea zi, tot chipul mi s-a luminat. Maine spre seara puteam s-o vad...s-o strang in brate si s-o sarut. Gandul asta imi facu inima sa bata cu putere. I-am multumit si cerut scuze ca l-am trezit din somn, dupa care am inchis telefonul si m-am apucat sa fac un mic bagaj. Nu stiu ce am vrut sa caut sub pat, dar cand m-am aplecat sa ma uit acolo am observat ceva ciudat. Am bagat mana si am scos de acolo o vulpe de plus. Fusese jucaria mea preferata. Sau mai bine zis, prietenul meu cel mai bun. Crezusem ca fusese aruncat de mama pentru ca ma distragea de la invatat, dar se parea ca scapase cu viata din ghearele ei. L-am curatat putin pana arata ca nou si i-am pus o funda in cap. Nu ma puteam duce cu mana goala la ea, si n-aveam timp sau idei ce as putea sa-i cumpar. Adica puteam sa-i cumpar o carte, dar nu stiam pe care le citise deja sau le avea acasa sa le citeasca. Iar asa aveam sa fiu langa ea chiar daca eram la distanta. Desi acum ca ma gândeam mai bine, nu cred ca era un cadou potrivit. Pana la urma, era o jucarie veche, cu toate ca nu arata ca una. Ehhh...Daca avea sa-mi dea cu ea in cap sau s-o arunce in foc, asta e! Ma riscam. 
Dupa ce am terminat micul bagaj, am intrat pe forum si am vazut ca mi-a raspuns si acolo. Am deschis mesajul si am inceput sa-l citesc.
Tsunari: In general o am mereu la mine. Dar am uitat-o in seara asta. Insa nu s-a intamplat nimic. Nici macar n-am mai fost la vreun pas sa intru intr-un stalp sau copac. Era sa se intample altele ce nu implica motocicleta, dar totul e bine cand se termina cu bine, nu? Te linisteste vocea mea? La asta chiar nu ma asteptam. Credeam ca vei zice ca-i ciudata si sa nu-ti mai trimit vreodata mesaje vocale. Ma simt usurat ca nu e asa cum credeam. Fi fara griji, sensei. Imi dau seama de la mile distanta cine se poate descurca si cine nu. Iar tu esti mai mult decat potrivita sa predai!
Te rog sa nu ma intrebi ce se intampla. Nu am un raspuns logic pentru asta. Insa simt ca as vrea s-o fac. Vreau sa te strang in brate si sa te sarut. Mi-ai atins sufletul din prima clipa fara ca macar sa observ. Mi-ai furat inima fara nicio jena si ai facut-o proprietatea ta. Dar nu regret. Si sper ca nici tu n-o faci. Nu ma pot pronunta pentru ce va avea sa fie in viitor, dar acum...Acum te vreau langa mine. Sufleteste daca trupeste nu se poate inca.
PS: Nici n-as vrea sa mai scap de tine. Si nu fac glume pe asemenea teme. Nu fac glume in general pentru ca ma trezesc cu palme peste fata cand o fac. Stiu ca o vei face. Multumesc.
Da. Ne vedem maine seara. Sau in seara asta mai bine zis ca e deja trecut de ora 12 noaptea. Am avion la prima ora, asa ca daca nu-ti mai raspund, e din cauza asta. Iti voi lasa un mesaj cu numarul meu pe Facebook inainte sa urc in avion. Bine. Te voi prinde eu daca lesini...asta daca nu te sperii de mine si fugi.
Inca nu pot crede ca vocea mea te linisteste. Esti prima persoana care zice asta. Si mult mai bine asa. Deci ne vom citi unul altuia. Perfect!

Dupa ce am trimis mesajul, m-am intins in pat, inchizandu-mi ochii. Macar sa apuc sa dorm vreo doua ore. Trebuia sa ma trezesc inaintea parintilor pentru ca stiam ca ma vor incuia in casa dupa "discutia" avuta. Desi...dupa ce vor afla ca am plecat asa departe, sigur ma vor lega de pat si-mi vor lua orice sursa de interactiune cu lumea de afara. Sincer, nu-i intelegeam uneori de ce erau asa. Nu le-am dat niciodata motive. Mereu i-am ascultat si am facut exact ce si cum mi-au zis fara sa pun intrebari. Dar acum am si eu o varsta. Vreau sa-mi aleg singur drumul pe care sa merg. Oare ei chiar nu vad ca nu mai sunt un pusti de 10 ani pe care sa-l modeleze dupa bunul lor plac? Mi-am dus o clipa mana pe obrazul lovit, dupa care m-am intors pe o parte si am adormit la scurt timp.
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty13.03.20 1:25

Se pare că somnul meu precum un bebeluș n-a durat decât patru ore. Nu știu exact de ce m-am trezit tocmai acum. Îmi aminteam doar câteva secvențe din vis. Se făcea că eram violonistă, iar cineva, un băiat pe care nu-l mai văzusem niciodată în viața mea, mă acompania la pian. Apoi m-am trezit de pe scenă într-o grădină plină cu flori, iar cineva îmi șoptea la ureche numele personajelor din Miss Peregrine, însă nu vedeam pe nimeni. Totuși, vocea respectivă era una foarte caldă, deci bănuiesc că nu m-am trezit din vis pentru că avusesem un coșmar sau ceva de genul.
Era 7:20 dimineața când m-am uitat la ceas și nu aveam niciun mesaj vocal de la Inari. Totuși, m-am gândit să intru pe forum și să văd dacă acolo îmi răspunsese. Spre surprinderea mea, chiar o făcuse. Probabil că nu-mi răspunsese și pe messenger fiindcă nu-și dorea să mă trezească. Frumos din partea lui! Chiar începeam să-l admir cu fiecare minut care trecea și nu prea știam de ce. Totuși, vocea lui era caldă, așa că se putea să-i fie la fel și sufletul. Îmi dăduse impresia că are o inimă bună și în general mă pricep să citesc oamenii. Deci se prea putea să mă fi îndrăgostit de un băiat sufletist și extrem de blând. Am chicotit puțin când m-am gândit la asta, apoi m-am apucat să citesc mesajul din Inbox și să răspund la el.
Clementia: Mă bucur că nu ai intrat într-un stâlp sau copac, m-aș fi simțit foarte prost dacă ți se întâmpla ceva. Și ce anume era să se întâmple? Mă rog, orice ar fi fost, mă bucur că s-a terminat totul cu bine și că nu te-ai rănit... Și da, mă liniștește enorm. Este atât de caldă... încât nu m-aș mai sătura să o ascult! Iar dacă spui că mă pricep să predau, atunci nu-mi voi mai face griji. Totuși, aș vrea să-mi fii și tu sensei într-un anume fel. Aș vrea să mă înveți mai multe lucruri despre dragoste.
Mă bucur enorm că am reușit să-ți fur inima. Dar și tu ai reușit să faci la fel cu a mea și ard de nerăbdare să-ți pot da o micuță îmbrățișare, fiindcă la sărut mă voi pierde cu totul. Va fi primul meu sărut și mi-e frică să nu mă descurc prost!
PS: Ei bine, eu nu te-aș putea plesni nici dacă ai face glume legate de acest subiect. În general oamenii mă iau peste picior, de aceea am crezut că glumești. Sunt obișnuită ca lumea să facă mișto de mine și sper tare mult că nu te-a supărat afirmația respectivă.
Poftiiiiim? O să ne vedem diseară? TT^TT Sunt atât de emoționată! Deci nu sunt încă pregătită sufletește pentru asta, dar te voi astepta cu tot dragul aici. Totuși, ce parte din cuvintele mele te-au convins să iei o decizie atât de stupidă? Îți doresc un zbor cât mai plăcut și îți voi salva numărul după ce mi-l trimiți. Voi merge diseară la aeroport și te voi aștepta, cu toate că inima aproape că îmi iese din piept doar când mă gândesc că voi avea șansa să te îmbrățișez și să-ți ating chipul! Și nu am de ce să mă sperii de tine, nu te cred un om înfricoșător.

După ce am trimis mesajul, am simțit că nu voi mai reuși să adorm din cauza emoțiilor. Totuși, am decis să nu mă dau încă jos din pat. În schimb, am început să mă gândesc oare cu ce haine ar fi fost potrivit să mă îmbrac pentru o astfel de ocazie. Voiam să aleg cele mai drăguțe haine ale mele, însă nici nu voiam să-i creez impresia cum că aș fi cine nu sunt. Eram mult prea nehotărâtă, însă aveam mai multe ore la dispoziție să mă decid. Măcar de acest lucru să nu-mi fac griji!
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Flurry
Șoricel ADMIN
Șoricel ADMIN
Flurry

Data înscrierii : 2019-08-16
Aprecieri ❤️ : 11
Mesaje : 992
Hobby-uri : Drawing and Writing

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty13.03.20 2:11

Reusisem sa ma trezesc inaintea lor asa ca am putut fugi din casa, dar in toata graba aia am uitat sa le las macar un bilet. Insa apoi m-am gandit ca asa este cel mai bine. Mi-era ca la cat sunt cu capu amândoi, ma trezesc cu ei acolo si vor distruge totul ca de obicei. Am luat primul metrou pana la aeroport. Imi parea rau ca nu pot lua si motocicleta s-o pot plimba dupa cum i-am promis. Dar poate gaseam pe acolo vreun loc de unde se inchiriaza. Gaseam o solutie pana la urma. Important era sa ajung la ea. Imi picau ochii de somn. Se parea ca nu reusisem sa ma odihnesc suficient. Dar in avion puteam dormi din moment ce n-aveam altceva de facut.
Ajuns la aeroport, mi-am scos telefonul si dupa cum ii spusesem, i-am dat mesaj cu numarul meu si un selfie când am realizat ca probabil habar n-avea cum arat si i-am scris: "Ne vedem diseara, printeso". La scurt timp totusi, telefonul incepu sa sune de zori. Era mama. Deci aflase ca am fugit practic de acasa. Nu i-am raspuns si am inchis telefonul, bagandu-l in buzunarul hanoracului. M-am plimbat putin pe acolo ca sa nu adorm, cascand la fiecare 5 minute. Clar aveam sa dorm dus in avion. Sau cel putin asta speram, dar când am urcat si m-am asezat pe scaun, am realizat ce se intampla de fapt. Ce-o fi fost in mintea mea?! Beat n-am fost! Lipsa de somn sa fie de vina? Eram intr-o stare de panica de-mi venea sa sar prin gemuletul ala mic de langa mine. Nu era ca nu-mi doream s-o vad. Din contra! Dar imi era teama c-o voi speria sau voi zice sau face ceva stupid si o sa ma deteste. Sau o sa fiu asa aerian ca voi cobori in aeroportul gresit! N-am rezistat si am scos vulpea de plus din ghiozdan, strângând-o in brate ca un copil mic. Nici nu-mi mai pasa cum se uita lumea la mine. Aveam nevoie de asta sa ma calmez. Si intr-un final chiar am reusit sa ma linistesc si sa adorm. Daca avea s-o ajute si pe ea cum ma ajuta pe mine vulpea asta, as fi fost cel mai fericit.
M-am mai trezit de vreo cateva ori pe parcursul zborului, admirând norii. Era prima data când calatoream cu avionul. De fapt...era prima data când imi paraseam orasul. Chiar era un sentiment placut. Un sentiment de libertate, care avea sa dispara când ma voi intoarce, dar pana atunci, aveam de gand sa ma bucur din plin de fiecare secunda. Am scos putin telefonul, uitandu-ma la poza cu ea de pe ecran. Acum chiar ca orice urma de teama disparu. Chipul ei angelic reusi sa ma linisteasca in totalitate. Abia asteptam s-o pot lua in brate si s-o sarut pana ramaneam amândoi fara aer. Nu era prima mea dragoste, dar era prima dragoste ce reusea sa-mi incalzeasca sufletul inghetat desi era distanta asta intre trupurile noastre. N-as fi crezut vreodata ca asa ceva este posibil. Si nici acum n-aveam un raspuns logic pentru tot ce se intampla. Totul parea sa fie de domeniul...magiei? Nu prea pot gasi un cuvant mai bun care sa descrie toate astea.
Back to top Go down
https://archiveofourown.org/users/FlurryMSBY23
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty24.03.20 23:00

Deși îmi doream să mai zăbovesc o vreme prin pat și să mă gândesc ce ținută să port atunci când îl voi vedea pe Inari în carne și oase, Kirara nu era de acord cu planurile mele și a început să mă împingă cu botul și să latre, demonstrându-mi faptul că i se făcuse foame. Așadar, vrând-nevrând m-am dat jos din pat și am pornit împreună cu ea spre bucătărie, apoi i-am pus o conservă într-un castron și boabe în celălalt castron, după care i-am schimbat și apa. Încetul cu încetul se apropia ora 8 și trebuia să fie scoasă la plimbare, însă de acest lucru se ocupa tata, fiindcă ei doi se înțelegeau foarte bine atunci când venea vorba de plimbăreală.
Deși nu-mi era foame, am reușit să-mi torn într-un bol niște fulgi de porumb cu lapte, fiindcă îmi simțeam stomacul gol din cauza emoțiilor și trebuia să mănânc măcar ceva pe ziua respectivă.
Îmi doream foarte mult să-l văd și să-l ating, însă mă speria gândul că voi spune sau voi face un lucru greșit. Totuși, el era deja pe drum și trebuia să-mi revin în fire. Orice s-ar fi întâmplat, trebuia să mă mulțumesc cu faptul că am reușit să cunosc un om atât de special ca el.
După ce am terminat de mâncat, mi-am spălat farfuria și mi-am pus puțină cafea într-o cană, pe care am pus în grabă niște lapte și m-am refugiat înapoi în camera mea. Dacă tot nu dormisem suficient, măcar cafeaua să mă ajute să rămân trează! Pentru că nu trebuia să fiu precum un mort-viu la o întâlnire atât de importantă...
Ajunsă în camera mea, mi-am luat telefonul în mână ca să verific dacă mi-a scris și am zâmbit larg după ce i-am citit mesajul și i-am văzut poza. Era mult prea adorabil și chipeș! M-am holbat timp de câteva minute la poză, apoi i-am scris: "Călătorie plăcută, prințule! Te voi aștepta la aeroport!", după care i-am salvat numărul și poza, iar poza cu el mi-am setat-o pe ecranul telefonului, deoarece nu mă mai săturam să-l privesc. Eram atât de zăpăcită, încât nu m-am gândit să-i trimit și eu o poză recentă cu mine.
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Sponsored content




Until I see you, let me touch your soul Empty
PostSubject: Re: Until I see you, let me touch your soul   Until I see you, let me touch your soul Empty

Back to top Go down
 
Until I see you, let me touch your soul
Back to top 
Page 1 of 2Go to page : 1, 2  Next

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Șoricei de Bibliotecă  :: Atelierul șoriceilor :: RPG :: RPG ANIME-
Jump to: