Șoricei de Bibliotecă
Șoricei de Bibliotecă
Would you like to react to this message? Create an account in a few clicks or log in to continue.


Un forum dedicat iubitorilor de lectură și fandomurilor.
 
HomeHome  PublicatiiPublicatii  FAQFAQ  SearchSearch  Facebook GroupFacebook Group  Our collaboratorsOur collaborators  Log inLog in  RegisterRegister  

 

 (One-shot) Promisiunea zilei de mâine

Go down 
AuthorMessage
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

(One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty
PostSubject: (One-shot) Promisiunea zilei de mâine   (One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty15.08.19 1:29

One-shot
Promisiunea zilei de mâine

„A dispărut. Totul a dispărut. Bunicul. Bunica. Mama. Tata. Fratele meu. Sora mea. Unchiul. Mătușa. Tușica. Iubita. Soția. Copilul meu. Copila mea. Nepotul meu nenăscut. S-au dus toate. Am mai rămas doar eu și cu mine, într-o pustietate dezastruoasă. Viața a trecut pe lângă mine de parcă aș fi trăit doar ieri. Și iată-mă acum, în ceasul morții, așteptând să-mi întâlnesc familia într-o lume mai bună. Acolo voi întâlni doar chipuri zâmbitoare și suflete luminoase. Acolo nu voi mai ține niciodată cont de faptul că zilele mi-au fost numărate și nu voi mai avea niciun motiv să vărs lacrimi. Acolo nu vor mai fi războaie și nu va mai pierde nimeni sânge. Acolo... Acolo... Sper că voi reuși să fiu mereu fericit...”

— Domnul Mabuse Takashi a fost un om bun, spuse un glas de femeie.
— Și un tată bun, repetă altul.
— Păcat că nu a fost și viața la fel de îngăduitoare cu el... se auzi vocea răgușită a lui Kougami Hikari, fiica vitregă a domnului Takashi, ultimul copil al său rămas în viață și, de asemenea, ultimul moștenitor al altarului familiei Mabuse. Era o doamnă în vârstă de 42 de ani, puțin mică de statură, cu părul lung până la umeri, brunet, și ochii la fel de negri precum cărbunele umed, cu buze mici și umeri înguști, dar, dat fiind faptul că nu părea de vârsta pe care o avea, era de o frumusețe naturală nemaipomenită.
„A fost un om bun. Doar asta știți să spuneți la orice înmormântare. Nu contează dacă persoana respectivă a fost apărător al legii sau criminal în serie. După ce moare, orice om a fost bun.”, se gândi Hikari în timp ce își aținti privirea către norii cenușii ce prevesteau o ploaie dură și lungă.

Hikari avusese o copilărie destul de tristă. Tatăl ei nu era aproape niciodată prezent lângă mama sa, iar la vârsta de 4 ani nu putea să înțeleagă problemele unei familii dezbinate și nici ce înseamnă să fii precum un copil din flori.
Timpul continua să treacă, Hikari creștea, mama ei încerca pe zi ce trece să-i facă poftele, însă Hikari era mereu tristă din cauza absenței tatălui ei.

Pe când avea 10 ani, mama ei a făcut leucemie și s-a stins din viață, iar doctorul care încercase să facă tot posibilul pentru mama ei s-a decis să o ia în custodie pe copilă.
Deși vârsta pe care o avea nu era una foarte fragedă, și nici domnul doctor nu era foarte tânăr — pentru a fi un tată pe care și-l dorește orice copil, Hikari nu dorea să-și accepte nicicum noul părinte. De fiecare dată când încerca să facă orice pentru ea, aceasta reacționa precum un copil râzgâiat și bosumflat, dar doctorul a avut suficientă răbdare și nu s-a gândit niciodată să-și încalce promisiunea pe care i-o făcuse mamei lui Hikari. Aceea de a fi tatăl pe care nu a reușit niciodată să-l aibă cât a fost ea în viață.

— Am încercat să-mi fac datoria de mamă și să nu ducă lipsă de absolut nimic, domnule Mabuse, dar viața nu este întotdeauna precum ne dorim. Dacă operația va da greș, vă rog foarte mult să aveți grijă de fata mea. Nu are pe nimeni și nu a cunoscut niciodată afecțiunea unui tată... Fostul meu soț nu mai vrea să audă de noi, cu toate că ne mai transferă uneori bani...
— Îți promit că voi face tot ce îmi stă în putință pentru acest copil. Nu este prima dată când facem o astfel de operație, însă șansele de supraviețiure sunt, după cum ți-am explicat, minime... Mi-aș dori foarte mult să te pot salva...
— Nu vă îngrijorați... Dacă operație nu dă roade, vă voi veghea pe dumneata și fata mea... Bănuiesc că nu am avut foarte multe păcate, spuse acestea râzând încet.

Hikari își trecu puțin limba peste buzele uscate. Îi era foarte sete, însă nu-și dorea să plece de lângă mormântul tatălui ei. Și-ar fi dorit să-i asculte poveștile despre războaie, pacienți și copii pe care i-a salvat de-a lungul veții lui. Și-ar fi dorit să-și ceară scuze pentru că fusese un copil râzgâit și să-l ia în brațe. Și-ar fi dorit să mai primească o ultimă clipă de fericire, însă viața nu stă pe loc pentru nimeni, la fel și moartea.

— Doamnă Hikari, se pare că începe să plouă, spuse un fost coleg de lucru de-al tatălui ei.
— Mai rămânem puțin, vă rog.
— În regulă. Să vă aduc umbrela? se auzi vocea uneia dintre doamne.
— Nu, nu este nevoie. Poate așa mi se va mai spăla din păcate.
Începuse să râdă, cu toate că era un râs forțat. Se străduise de la bun început să nu plângă și își promisese că nu va face asta, deoarece tatăl ei i-a spus că nu contează cât de departe sunt unul de altul, important e să nu uite niciodată faptul că persoana lui îi va exista mereu în suflet, și că lacrimile nu vor face decât să-i provoace o durere groaznică de cap. Iar el nu ar suporta ca Hikari să fie rănită din cauza lui.

Câteva minute mai târziu, picăturile ploii au început să se facă simțite în cimitir. Majoritatea oamenilor au început să-și scoată umbrelele, dar Hikari și-a ațintit privirea spre cer și la scurt timp după și-a încălcat promisiunea pe care i-o făcuse tatălui ei. Lacrimile i s-au scurs parcă la nesfârșit pe obraji, iar picioarele au început să i se înmoaie, prăbușindu-se în genunchi. Soțul ei a luat-o în brațe, iar aceasta și-a ascuns suferința în pieptul și brațele lui.

Când ploaia a mai încetat, toți invitații i-au urat lui Hikari și soțului condoleanțe, apoi au pornit încetul cu încetul spre casele lor, pentru a continua să-și trăiască clipele care le-au fost numărate de parcă nu le-ar fi fost niciodată.

— Când pierdem un om drag, vom simți că am pierdut o jumătate din noi și abia atunci vom realiza cât de mult a însemnat cu adevărat. Timpul trece, iar viața nu stă niciodată pe loc. De aceea trebuie să facem tot ceea ce ne dorim de la bun început și de aceea trebuie să fim mai înțelegători unii cu alții, spuse Hikari pe un ton blând către unul din pacienții ei.
— Dar, doamnă psiholog, de multe ori rănesc o persoană dragă cu deciziile pe care le iau...
— Cum ar fi? Cine este această persoană dragă? Cu siguranță te-ai gândit la cineva în acest moment.
— Este tatăl meu... Adică... El ar vrea să fac medicina veterinară, deoarece aceasta este meseria lui și are mereu grijă de animalele de la fermă, însă mi-aș dori foarte mult să fac ingineria... Dar nici nu aș vrea să-l rănească această decizie.
— Eu zic că nu ai de unde să știi până când nu vorbești cu el despre acest subiect.
— Nu prea aș vrea...
— Crede-mă, Shinya, dacă vorbești cu persoana potrivită despre ceea ce te frământă, vei scăpa cu totul de grijile pe care ți le faci. Iar tatăl tău te iubește și îți va respecta decizia. Iar dacă se va supăra, supărările nu sunt permanente.
— Vă mulțumesc frumos. Da, cel mai sigur ar fi să vorbesc cu el despre acest lucru. Vă voi ține la curent despre ce am povestit.

După ce pacientul a părăsit cabinetul, Hikari a scos din sertar poza tatălui ei, apoi a șoptit cu un zâmbet larg pe chip:
— Îți mulțumesc, tată, pentru că mi-ai dat șansa să devin ceea ce mi-am dorit. Te iubesc...
Apoi o pus-o pe noptieră și a sunat următorul pacient care avea programare o oră mai târziu.


Last edited by Charybdis on 17.10.19 0:39; edited 1 time in total
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
RHM Tattoo
Membru VIP
Membru VIP
RHM Tattoo

Data înscrierii : 2019-07-27
Aprecieri ❤️ : 5
Mesaje : 802
Hobby-uri : tattoo

(One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty
PostSubject: Re: (One-shot) Promisiunea zilei de mâine   (One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty16.08.19 9:05

abea astept sa citesc continuarea
Back to top Go down
http://unstoppablemind.forumotion.co.uk/
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

(One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty
PostSubject: Re: (One-shot) Promisiunea zilei de mâine   (One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty16.08.19 9:46

Încă nu știu sigur dacă voi mai scrie la el, dar cum este un one-shot, aș mai putea scrie încă două capitole. Acum sa văd ce inspirație am. ^^
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
RHM Tattoo
Membru VIP
Membru VIP
RHM Tattoo

Data înscrierii : 2019-07-27
Aprecieri ❤️ : 5
Mesaje : 802
Hobby-uri : tattoo

(One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty
PostSubject: Re: (One-shot) Promisiunea zilei de mâine   (One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty16.08.19 10:25

sotia mea a scris un fan fic horror
Back to top Go down
http://unstoppablemind.forumotion.co.uk/
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

(One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty
PostSubject: Re: (One-shot) Promisiunea zilei de mâine   (One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty16.08.19 19:09

Poți să-l postezi pe forum, sau își face ea cont și îl postează. Cum îi este mai ușor. Smile
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Sponsored content




(One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty
PostSubject: Re: (One-shot) Promisiunea zilei de mâine   (One-shot) Promisiunea zilei de mâine Empty

Back to top Go down
 
(One-shot) Promisiunea zilei de mâine
Back to top 
Page 1 of 1

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Șoricei de Bibliotecă  :: Colțul cititorilor :: Fanficuri & lucrări originale-
Jump to: