Șoricei de Bibliotecă
Șoricei de Bibliotecă
Would you like to react to this message? Create an account in a few clicks or log in to continue.


Un forum dedicat iubitorilor de lectură și fandomurilor.
 
HomeHome  PublicatiiPublicatii  FAQFAQ  SearchSearch  Facebook GroupFacebook Group  Our collaboratorsOur collaborators  Log inLog in  RegisterRegister  

 

 Poezii preferate

Go down 
AuthorMessage
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Poezii preferate Empty
PostSubject: Poezii preferate   Poezii preferate Empty04.08.19 11:20

După cum sugerează titlul, în acest subiect ne vom prezenta poeziile favorite.
Poezia mea preferată este aceasta:

Corbul, de Edgar Allan Poe


Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte 
Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător, 
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate, 
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor. 
"E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."


O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată, 
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor, 
Beznele-mi dădeau târcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale 
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore – 
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.


În perdele învinse roşul veşted de mătase 
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor; 
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă: 
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor – 
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor – 
Nu-i decât un trecător."


Astfel liniştindu-mi gândul şi de spaime dezlegându-l 
"Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor; 
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială, 
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător; 
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător, 
Beznă, niciun trecător.


Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme, 
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor; 
Noapte numai, nesfârşită, bezna-n sinea-i adâncită, 
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: "Lenore!" 
Doar ecou-adânc al beznei mi-a răspuns şoptit: "Lenore!" 
Doar ecoul trecător.


Întorcându-mă-n odaie, tâmplele-mi ardeau văpaie, 
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor. 
"La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate... 
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tâlcul lor. 
Vreau, de sunt în beznă taine, să descopăr tâlcul lor!" 
Vânt şi niciun trecător.


Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă, 
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpânitor. 
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune, 
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor, 
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpânitor, 
Sus, pe bust, se-opri din zbor.


Printre negurile-mi dese, parcă-un zâmbet mi-adusese, 
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător. 
Şi-am vorbit: "Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală, 
Corb bătrân, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adânc sobor! 
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?" 
Spuse Corbul: "Nevermore!"


Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte 
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntâmplător; 
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume 
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor – 
Pasăre, de nu stafie, stând pe-un bust strălucitor- 
Corb ce-şi spune: "Nevermore".


Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie, 
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvânt sfâşietor. 
Mult rămase, ca o stană n-a mişcat nici fulg, nici pană, 
Până-am spus: "S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor – 
Va pleca şi el, ca mâine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor". 
Spuse Corbul: "Nevermore".


Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă, 
M-am gândit: "E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor. 
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare 
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor – 
Bocetul Nădejdii-nfrânte i-a ritmat, chinuitor, 
Doar cuvântul: "Nevermore".


Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strânsă, 
Jilţul mi l-am tras alături, lângă bustul sclipitor; 
Gânduri rânduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise, 
Lângă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor – 
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor – 
Vorba Never – Nevermore.


Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică, 
Îl priveam cum mă fixează, până-n gând străbătător, 
Şi simţeam iar îndoiala, mângâiat de căptuşeala 
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor – 
Dar pe care niciodată nu-l va mângâia, uşor, 
Ea, pierduta mea Lenore.


Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare, 
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor; 
"Ţie, ca să nu mai sângeri, îţi trimite Domnul îngeri" – 
Eu mi-am spus – "să uiţi de plângeri, şi de dusa ta Lenore. 
Bea licoarea de uitare, uită gândul la Lenore!" 
Spuse Corbul: "Nevermore".


"Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, 
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor, 
În noroasa mea ruină, lângă-un ţărm fără lumină, 
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor, 
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?" 
Spuse Corbul: "Nevermore".


"Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, 
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător, 
Sufletu-ntâlni-va oare, în Edenul plin de floare, 
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore – 
Fata căreia şi-n ceruri îngerii îi spun Lenore?" 
Spuse Corbul: "Nevermore".


"Fie-ţi blestemat cuvântul! Piei, cu beznele şi vântul, 
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor! 
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă! 
Singur pentru veci mă lasă! Pleacă de pe bust în zbor! 
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!" 
Spuse Corbul: "Nevermore".


Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă întruna, 
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pânditor, 
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează, 
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor; 
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor. 
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
RHM Tattoo
Membru VIP
Membru VIP
RHM Tattoo

Data înscrierii : 2019-07-27
Aprecieri ❤️ : 5
Mesaje : 802
Hobby-uri : tattoo

Poezii preferate Empty
PostSubject: Re: Poezii preferate   Poezii preferate Empty07.08.19 9:59

Hora  
de Vasile Alecsandrii

Iată! hora se porneşte
Sub stejar, la rădăcină.
Iată! hora se-nvârteşte...
Vină, puico, vină.

Lângă mine vin', drăguţă,
Să te pot strânge de mână
Ca ieri seara, la fântână;
Mario, Măriuţă!

Duh-de-Spaimă! Piei-Nălucă!
Sună bine-n cobză, sună,
Să nu-ţi fac spetele strună
Şi chica măciucă.

Tu, Fes-Roş cu giubea lungă!
Din arcuş trage mai tare,
Căci în gard am un par mare
Şi mulţi bani în pungă!

Tot aşa pân-în deseară!
Mult frumoasă-mi e puicuţa,
Ca o zi de primăvară,
Maria, Măriuţa!

Tot aşa, tot voiniceşte!
Nu mă daţi, măi, de ruşine,
Căci guriţa ce-mi zâmbeşte
Vâră dracu-n mine.

Mi-am pus flori la pălărie,
Mi-am pus flori, mi-am pus mărgele
Să se uite cu mândrie
Puicuţa la ele.

Am cămaşă cu altiţă,
Tot de fir şi de mătasă,
Am pe spate-o durduliţă...
De nime nu-mi pasă!

Nici de vornic, nici de dracul,
Nici de vrajă ciocoiască,
Nici de turc, nici de cazacul...
Tara să trăiască!

Bateţi toţi într-o lovire
Să vuiască-n fund pământul;
Lumea-ntreagă să se mire,
Şi Dumnezeu sfântul!

Sunt sătul de biruri grele
Şi de plug, şi de lopată,
De ciocoi, de zapciele
Şi de sapă lată.

Astăzi horele sunt pline!
Crape-mi sura opincuţă,
Şi să mor în joc cu tine,
Mario, Măriuţă!
Back to top Go down
http://unstoppablemind.forumotion.co.uk/
Xiphion.
Big miau (^つωฅ^)
Big miau (^つωฅ^)
Xiphion.

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 10
Mesaje : 1762
Hobby-uri : Somn

Poezii preferate Empty
PostSubject: Re: Poezii preferate   Poezii preferate Empty17.01.20 14:18

Edgar Allan Poe - Annabel Lee - Traducere: Nicu Porsenna

De mult, de demult, pe-ai Timpului paşi, 
Într-un ţinut de miază-zi, 
O fată trăia, c-un nume gingaş:
Cu numele Annabel Lee.
Şi ea trăia c-un gând, un singur gând:
Să-mi fie dragă şi drag să-i pot fi.

Eram un copil şi ea o copilă, 
În cel ţinut de miază-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea - 
Eu şi cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care cheruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.

Şi iată dar tâlcul pentru care de mult, 
În cel ţinut de miază-zi, 
Un vânt suflă rece din nori, şi răci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din depărtări, 
Şi trist, fără cuvinte, mi-o răpi, 
Şi-o-nchise-ntr-un mormânt, pe veci de vecii, 
Pe draga mea Annabel Lee.

Dar îngerii însişi din cer ne priveau
Cu-aprinsele lor gelozii;
De-aceea /temeiul e prea cunoscut 
În ăst ţinut din miază-zi/
Ţâşni vântul rece-ntr-o noapte din nori
Ucigând şi-ngheţând pe-a mea Annabel Lee.

Dar dragostea noastră fu dragoste tare:
Nici alţii mai vârstnici ca noi -
Nici cei mai cuminţi decât noi -
Nici îngerii-n nalta cerească-nstelare, 
Nici demonii din miază-zi, 
Deşi ea e moartă, nu pot să despartă
Un suflet de-alt suflet:
Pe mine de Annabel Lee.

Căci nici luna nu luce fără-n vis a mă duce
La frumoasa mea Annabel Lee;
De răsar dalbe stele, ochii-i văd dragei mele, 
Ai frumoasei Annabel Lee;
Cât e noaptea de grea, eu stau singur cu ea, 
Cu draga-mi, cu draga logodnica mea, 
La micu-i mormânt din pustiu miază-zi - 
Mormântul lui Annabel Lee!
Back to top Go down
https://charybdisnscylla.tumblr.com
Charybdis
Șoricel VIP
Șoricel VIP
Charybdis

Data înscrierii : 2019-07-26
Aprecieri ❤️ : 19
Mesaje : 1577
Hobby-uri : Șoricel de bibliotecă

Poezii preferate Empty
PostSubject: Re: Poezii preferate   Poezii preferate Empty20.04.20 15:52

Ion Minulescu
A XI-a poruncă


Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...
Back to top Go down
https://animeislife.forumgratuit.ro/forum
Sponsored content




Poezii preferate Empty
PostSubject: Re: Poezii preferate   Poezii preferate Empty

Back to top Go down
 
Poezii preferate
Back to top 
Page 1 of 1

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Șoricei de Bibliotecă  :: Colțul cititorilor :: Discuții despre lectură-
Jump to: